Spune-mi, Doamne, fara ocolisuri, de ce ai lasat pe lume...

Spune-mi, Doamne, fara ocolisuri, de ce ai lasat pe lume crime si priviri pierdute, minciuni si desertaciune? Sa fim seriosi, nu ma lua cu texte de genul nu stiam sau a fost o eroare, fiindca nu tin. De ce le-ai gandit la Crasma Facerii pe toate acestea? Chiar nu putea-i bea un pahar de Destin ca tot Dumnezeul cuminte? Trebuiau neaparat sa fie atat de multe? Doar stia-I ca Destinul e o tarie care arde sufletele cu desertaciune si suferinte pe drumul plin de pulbere al sperantelor desarte dintre nastere si groapa, dintre ochii care se cauta privind neantul departarilor de sine fara a se fi regasit vreodata? Nu putea fi mai putin Destin care sa nu arda atat de tare? Iarta-ma, Doamne, ca ti-o spun in fata, dar erai alcoolic, prea alcoolic de Destin, prea beat de Destin.