Sub copaci, întunericul avea ceva ameninţător: când...
Citat de Arthur Conan Doyle despre întuneric, îndoială, rău, frică, ochi, inimă, țară, lume, viață
votează acum
adaugă un comentariu
Sub copaci, întunericul avea ceva ameninţător: când ridicam ochii, frunzişul umbrit îmi umplea inima de o frică nelămurită. Fără îndoială că lighioanele monstruoase pe care le văzusem erau nişte biete vietăţi greoaie şi inofensive, care nu doreau răul nimănui. Dar ce alte supravieţuitoare ale epocilor imemoriale, ce dihănii crunte, hidoase şi sprintene se pregăteau, ascunse după aceste stânci sau aceste tufişuri, să se repeadă asupra noastră? Nu ştiam mare lucru despre viaţa preistorică; citisem o singură carte în care era vorba despre nişte monştri care ar fi putut face cu leii şi cu tigrii exact ceea ce pisica face cu şoarecele. Ce s-ar întâmpla dacă ne-am lovi de ele în pădurile din ţara lui Maple White?
Arthur Conan DoyleCitat de Arthur Conan Doyle despre întuneric, îndoială, rău, frică, ochi, inimă, țară, lume, viață.
