Te laşi cucerit şi, vrând-nevrând te înduioşezi când...

Te laşi cucerit şi, vrând-nevrând te înduioşezi când priveşti mai de aproape lupta amarnică ce o poartă câte un individ până ce răzbeşte biruitor pe parapetele vieţii; când însă vezi zbătându-se în osândă nu un om singuratic, ci milioanele unui popor cinstit, dar batjocorit de soartă, şi-l vezi cum, îngenunchiat şi umilit, îşi agoniseşte bucătura zilnică întrucât, cum din loviturile duşmane îşi făureşte motive de înălţare şi-şi ţese imnuri naţionale din gemete dureroase, motivele tale de simpatie sunt, fireşte, neasemuit de mari. Şi rob trebuie să fie sufleteşte cel ce nu se simte mişcat în faţa unei lupte atât de înălţătoare. Evident rob al patimii, al urii sau al prostiei.