După ce Dumnezeu a făcut lumea, El s-a odihnit, dar diavolul ‒ nu; el deabia atunci şi-a început lucrarea, şi de atunci nu s-a odihnit niciodată.GCitat de George Budoi despre epigramă
Raţiunea este prima însuşire fundamentală a omului. Cea de-a doua este moralitatea. Un om înzestrat cu raţiune dar lipsit de moralitate rămâne un animal.GCitat de George Budoi despre epigramă
Eu sigur n-aş păcătui, Şăgalnic dacă n-ai privi, De nu ai fi aşa frumoasă Şi de n-ai fi aşa focoasă. Eu sigur n-aş păcătui, De tu, tu nu m-ai ispiti!GCitat de George Budoi despre epigramă
Un scriitor bun este ca un smochin miraculos aflat la o răspântie de drumuri, care le dăruieşte drumeţilor flămânzi fructele lui fără ca ele să se împuţineze.GCitat de George Budoi despre epigramă
Încă nu s-a stabilit cu precizie cine este mai de condamnat: nulitatea care a acceptat să-i fie împodobită fruntea cu cununi de lauri sau cei care i le-au pus?GCitat de George Budoi despre epigramă
Există o formă de raţiune evoluată spiritual, cea care a creat normele morale şi care le respectă, şi o formă primitivă, rudimentară, care tinde să le încalce.GCitat de George Budoi despre epigramă
Vezi, ţiganii de la noi, Nu cerşesc că au nevoi, Nu cerşesc că mor de foame, Că trăiesc acasă drame, Ca să-şi cumpere pastile, Ci cerşesc să-şi facă vile.GCitat de George Budoi despre epigramă
O babă de 99 de ani se certa cu fiul ei, care avea 64 de ani. În culmea furiei, ea i-a strigat: Să fii tu al dracu', mumă, dac-oi veni eu cu lumânare la tine!...GCitat de George Budoi despre epigramă
De când e lumea, îţi spun eu, Aşa lăsat-a Dumnezeu: Bărbaţii să se însoţească Doar cu femei, să le iubească. Dar sunt băbaţi aşa mişei Ce se cuplează între ei...GCitat de George Budoi despre epigramă
Ca un chirurg, convingător, Cu bisturiul tai uşor, Tai fin şi răul îl combaţi, Nu laşi în urmă răposaţi. De dai cu barda, eşti barbar, Eşti doar un simplu măcelar.GCitat de George Budoi despre epigramă
Mamă – munţi de duioşie, Te-a băgat în agonie; Însă fuse voia sorţii: Astăzi tu scăpat-ai vie Din salonul morţii. Oameni buni, de omenie, Te-au salvat la Terapie.GCitat de George Budoi despre epigramă
Cum să las să-mi doarmă versul Când mereu pe dos ni-i mersul Cu atâţi veleitari, Oameni mici în funcţii mari? ! Cum să nu scriu epigramă, Cu atâţi neghiobi de seamă?!GCitat de George Budoi despre epigramă
După ce Dumnezeu a făcut Cerul şi Pământul, după ce a făcut omul, după ce a făcut lumea cu tot ce există, şi-a spus: lumea merită să aibă o regină! Şi atunci a făcut femeia.GCitat de George Budoi despre epigramă
Faţă de universul infinit, dar fără viaţă, omul este o entitate infimă, dar această entitate vie şi gânditoare este totul, căci ea valorează mai mult decât întregul univers.GCitat de George Budoi despre epigramă
Omul este animalul cel mai viclean, cel mai periculos şi cel mai crud din natură. Dintre toate animalele care ucid pentru hrană, omul este singurul care ucide pentru plăcere.GCitat de George Budoi despre epigramă
Vorbeşte rar, privind de sus, Se umflă-n pene de nespus, Se dă rotund, se dă grozav, Dar bietul e un om bolnav; Nu e la trup, ci vă spun fair, Că e bolnav... la caracter.GCitat de George Budoi despre epigramă
Din tot ce e pe lume, nu e mai tristă soarte, Oricât ai vrea să cauţi, ca leul ce-i pe moarte Şi se întrec măgarii, făcându-şi mare fală, Să-i deie lovitura ce îi va fi fatală.GCitat de George Budoi despre epigramă
Cu cât mai sus se urcă maimuţa cea neroadă, Cu-atât mai mult şi-arată şi fundul şi-a ei coadă; La fel şi parvenitul, şi omul de nimic: Cu cât în funcţii urcă, vedem cât e de mic.GCitat de George Budoi despre epigramă
Orişice ar zice unii, cârcotaşi, eu o admir Şi-o asemăn, cu-ncântare, c-un boboc de trandafir, Cu petale minunate, cu parfum îmbătător, Orişice ar zice unii, cârcotaşi, eu o ador.GCitat de George Budoi despre epigramă
Când suntem tineri, prostovani, Dăm sănătatea pentru bani, Apoi, bolnavi de-atâtea, toate, I-am da pe toţi pe sănătate; Dar constatăm cu-ngrijorare, Că nu-i niciunde de vânzare.GCitat de George Budoi despre epigramă