Unicul dor al vietii mele e sa-mi vad Natiunea mea...

Unicul dor al vietii mele e sa-mi vad Natiunea mea fericita, pentru care dupa puteri am si lucrat pana acuma, durere fara mult succes, ba tocma acuma cu intristare vad, ca sperantele mele si jertfa adusa se prefac in nimica. Nu stiu cate zile mai pot avea ; un fel de presimtire imi pare ca mi-ar spune, ca viitorul este nesigur. Voiesc dar si hotarat dispun, ca dupa moartea mea, toata averea mea miscatoare si nemiscatoare sa treaca in folosul natiunii, pentru ajutor la infiintarea unei academii de drepturi; tare crezand, ca luptatorii cu arma legii vor putea scoate drepturile natiunii mele.