Venea uneori bunicul şi-mi zicea: As­tăzi mâncăm raci. Ce...

Venea uneori bunicul şi-mi zicea: As­tăzi mâncăm raci. Ce erau racii? Nişte ardei roşii iuţi, prăjiţi pe plită, zdrobiţi, cu ulei, sare şi puţin oţet, în care întingeai cu mămăligă. Ceva foarte simplu, dar ex­traordinar de bun. Ce să mai spun de car­to­fii prăjiţi, făcuţi de bunica în tigaie de fontă? Ieşeau cro­canţi dea­supra şi moi înă­un­tru. Cu varză murată alături, mi se păreau cea mai bună mân­care din lume.