Exprimarea este folosita pentru a caracteriza un organ infiintat spre a exercita o misiune cu caracter temporar, de circumstanta. Un bun exemplu in acest sens sunt Adunarile Ad-hoc special constituite in Tara Romaneasca si Moldova pentru a se pronunta asupra organizarii politice si sociale a Tarilor Romane. Adunarile Ad-hoc au functionat intre 1857-1859 si au avut un rol decisiv in alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor in ambele Principate Romane, pe 5 ianuarie 1859 in Moldova si pe 24 ianuarie 1859 in Țara Romaneasca, infaptuindu-se astfel Unirea de la 1859, un pas important pentru desavarsirea Marii Uniri din 1 decembrie 1918.
In practica judiciara, termenul defineste numirea de catre un stat a unui judecator intr-un dosar determinat. Intr-un sens foarte general, ad hoc semnifica o solutie care a fost adoptata pentru un scop precis, spre deosebire de o solutie permanenta sau indelung elaborata.
Expresia poate fi intalnita si in domeniul comunicatiile denumind un protocol incheiat in anumite conditii sau in matematica, atunci cand este elaborata o ecuatia speciala, care satisface anumite conditii.