Acelasi salut este atribuit de Chateaubriand in lucrarea "Gènie de christianisme" calugarilor trapisti (de la manastirea Soligny-la-Trappe din Franta), dar nu este atestat documentar.
Inscriptia latina apare pentru prima oara atestata documentar pe emblema ordinului german "Capul de mort", Württemberg-Ölssischer Ritterorden vom Totenkopf, , intemeiat de ducele Sylvius Nemrod (1652).
Inscriptia "Memento mori" reformuleaza pe scurt versetul biblic: memor esto quoniam mors non tardat (Vulgata, Sirach XIV-15).
In Roma antica, se crede ca aceste cuvinte erau adresate generalilor romani intorsi victoriosi acasa dupa razboi si care marsaluiau in carele de lupta, cu prada de razboi pe strazile Romei, asa cum se obisnuia atunci, in uralele multimii. In spatele generalului, in carul de lupta, statea intotdeauna sclavul sau cel mai devotat, a carui sarcina era sa-i aminteasca stapanului sau ca desi acum se afla pe culmile gloriei, oricand poate sa decada, ca in cele din urma nu este decat un om, un muritor si ii rostea cuvintele: Memento mori!
Memento mori este de asemenea titlul unei poezii a lui Mihai Eminescu:
Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,
Cand a noptii intunerec - instelatul rege maur
Lasa norii lui molateci infoiati in pat ceresc,
Iara luna argintie, ca un palid dulce soare,
Vraji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,
Cand in straturi luminoase basmele copile cresc.
Mergi, tu, luntre-a vietii mele, pe-a visarii lucii valuri,
Pana unde-n ape sfinte se ridica mandre maluri,
Cu dumbravi de laur verde si cu lunci de chiparos,
Unde-n ramurile negre o cantare-n veci suspina,
Unde sfintii se preimbla in lungi haine de lumina,
Unde-i moartea cu-aripi negre si cu chipul ei frumos....