Ascultati, cinstiti nuntasi, Si meseni imprejurasi,...

Ascultati, cinstiti nuntasi,
Si meseni imprejurasi,
Aceste doua, trei cuvinte,
Care-s de Dumnezeu randuite,
Ca se roaga acesti fii
La frati si la surioare,
La veri si la verisoare,
La unchesi si la matusi,
Dara mai cu de ales
La acesti cinstiti parinti
Ce-s de Dumnezeu randuiti
Ca si pomii cei roditi,
Ce dau roada ramurilor
Din racorile radacinilor,
Sa-i ierte, sa-i blagosloveasca,
Ca nu sunt fii care sa creasca
Si la parinti sa nu greseasca.
Ca parintii mult trudesc,
Pana pe fiii lor ii cresc
Si de toate ii feresc.
Deci, cinstiti si buni parinti,
Care sunteti randuiti
Ca si pomii cei roditi,
Ce dau roada ramurilor
Din racorile radacinilor,
Stati putin si cautati
La acesti fii ai dumneavoastra,
Care stau ingenuncheati
Ca niste masline
Cu inimile pline,
Cu sufletele-ndurate,
Cu capurile plecate
Si se roaga sa-i iertati
Si sa-i binecuvantati,
Spre sa-i bine indreptati
Si spre locul
Cu norocul;
Si viata
Cu dulceata
Si spre sanatate,
Care-i mai buna din toate.
Ca nu este inceputul
Si sfarsitul
De la acesti fii ai dumneavoastra.
Ca este inceputul
De la mosi,
De la stramosi,
De la stramosul Adam
De la care ne tragem cu totii neam.
Ca Dumnezeu din-nceput
A facut
Ceriul si pamantul
Numai cu cuvantul.
Si cu aceste cu toate,
Domnul sfant, ca cel ce poate,
Mult n-a stat, n-a zabovit
Si ceriul l-a-mpodobit
Cu stele
Maruntele,
Cu soarele si cu luna
Cum le vedem totdeauna.
Si-apoi iar a poruncit
Si pamantu-a impodobit:
Cu rapi si cu vai adanci,
Cu dealuri si munti cu stanci,
Cu paduri, cu brazi inalti,
Cu ulmi si fagi ramurosi,
Cu ierbi mandre inflorite
Si cu tot felul de vite.
Cu lemne roditoare
Si cu flori mirositoare.
Cu ape si reci izvoare
Si cu tot felul de fiare
Si cu tot felul de paseri
Care canta-n fel de glasuri,
Care dupa semintia sa,
C-asa a vrut Sfintia sa.
Si cu aceste cu toate,
Dumnezeu, ca cel ce poate,
A facut cu gandul
Si cu cuvantul
Raiul despre rasarit
Deosebit de acest pamant
Si-n rai pe Adam l-a zidit
Cu trupul din pamant
Si cu auzul din vant,
Cu sangele din roua,
Cu ochii din mare,
Cu frumusetea din soare.
Si din lut i-a facut trupul
Si l-a inviat cu duhul.
Adam in picioare s-a sculat
Catre Domnu-a cuvantat:
"Cum eu un om singur
Aceasta lume s-o stapanesc? "
Iara Domnul Dumnezeu
I-a dat atunci un somn greu;
Si Adam a adormit
Si apoi a intins mana dreapta
Si a luat din coasta stanga
Si a zidit pe stramoasa noastra Eva.
Adam desteptandu-se
Si din somn trezindu-se,
Spre Dumnezeu s-a-ndreptat
Si din gura-a cuvantat:
"Multamescu-ti, Doamne, tie,
Pentru ca mi-ai dat sotie,
Ca eu vad acum prea bine,
Ce s-a intamplat cu mine,
Tocm-acuma vad si eu
Trup ales din trupul meu,
Sange din sangele meu
Si os din osul meu.
Acesta sa-mi fie sot
Pan' la ziua de judet,
Cu toate stichiile trupului,
Deosebit de ale sufletului."
Adam a vorbit cu cuvantul,
Dara a gresit cu gandul.
Dumnezeu le-a porunc