Balada Zburatorului: Vezi, mama, ce ma doare si pieptul...

Balada Zburatorului:

Vezi, mama, ce ma doare si pieptul mi se bate,
Multimi de vinetele pe san mi se ivesc;
Un foc s-aprinde-n mine, racori ma iau la spate,
Îmi ard buzele, mama, obrajii-mi se palesc!
Ah! inima-mi zvacneste!... si zboara de la mine!
Îmi cere... nu-s' ce-mi cere! si nu stiu ce i-as da;
Si cald, si rece, uite, ca-mi furnica prin vine,
În brate n-am nimica si parca am ceva;
Ca uite, ma vezi, mama? asa se-ncruciseaza,
Si nici nu prinz de veste cand singura ma strang,

Si tremur de nesatiu, si ochii-mi vapaiaza,
Pornesc dintr-insii lacrami, si plang, maicuta, plang.
Ia pune mana, mama, - pe frunte, ce sudoare!
Obrajii... unul arde si altul mi-a racit!
Un nod colea m-apuca, ici coasta rau ma doare;
În trup o piroteala de tot m-a stapanit.
Oar' ce sa fie asta? Întreaba pe bunica:
O sti vrun leac ea doara... o fi vrun zburator!
Or aide l-alde baba Comana, or Sorica,
Or du-te la mos popa, or mergi la vrajitor.
Si unul sa se roage, ca poate ma dezleaga;
Matusele cu bobii fac multe si desfac;

Si vrajitorul ala si apele incheaga;
Alearga la ei, mama, ca doar mi-or da pe leac.
De cum se face ziua si scot manzat-afara
S-o mai pe potecuta la iarba colea-n crang,
Vezi, catu-i ziulita, si zi acum de vara,
Un dor nespus m-apuca, si plang, maicuta, plang.
Brandusa paste iarba la umbra langa mine,
La raulet s-adapa, pe maluri pribegind;
Zau, nu stiu cand se duce, ca ma trezesc cand vine,
Si simt ca misca tufa, auz crangul trosnind.
Atunci inima-mi bate si sai ca din visare,
Si parc-astept... pe cine? si pare c-a sosit.
Acest fel toata viata-mi e lunga asteptare,
Si nu soseste nimeni!... Ce chin nesuferit!

În arsita caldurei, cand vantulet adie,
Cand pleopul a sa frunza o tremula usor
Si-n tot crangul o soapta s-ardica si-l invie,
Eu parca-mi auz scrisul pe sus cu vantu-n zbor;

Si cand imi misca topul, cosita se ridica,
Ma sperii, dar imi place - prin vine un fior
Îmi fulgera si-mi zice: Desteapta-te, Florica,
Sunt eu, viu sa te mangai... Dar e un vant usor!
Oar' ce sa fie asta? Întreaba pe bunica:
O sti vrun leac ea doara... o fi vrun zburator!
Or aide l-alde baba Comana, or Sorica,
Or du-te la mos popa, or mergi la vrajitor".

Asa plangea Florica si, biet, isi spunea dorul
Pe prispa langa ma-sa, s-obida o neca;
Junicea-n batatura mugea, cata oborul,
Si ma-sa sta pe ganduri, si fata suspina.
Era in murgul serei si soarele sfintise;
A puturilor cumpeni tipand parca chema
A satului cireada, ce greu, mereu sosise,
Si vitele muginde la zgheab intins pasea.

Dar altele-adapate tragea in batatura,
În gemete de muma viteii lor striga;
Vibra al serei aer de tauri grea murmura;
Zglobii sarind viteii la uger alerga.
S-astampara ast zgomot, s-a laptelui fantana
Începe sa s-auza ca soapta in susur,
Cand ugerul se lasa subt fecioreasca mana
Si prunca vitelusa tot tremura-mpregiur.

Încep a luci stele rand una cat

Balade româneşti despre mamă, vis, zbor, așteptare, scris, dor, aer, bunul simț, simț, apă.


Evaluați acestă postare:
Generează un alt cod=