Altarul Manastirii Putna: Domnul Stefan, viteaz mare,...

Altarul Manastirii Putna:

Domnul Stefan, viteaz mare, ce-a dat groaza prin pagani,
Locas sfant crestinatatii astazi vrea sa faca dar,
Si pe malurile Putnei, cu vitejii sai romani,
Însusi merge sa aleaga locul sfantului altar.

Mare obstie-l urmeaza si pe culme se lateste,
Precum aburii pe balta cand lumina asfinteste.

Capitani, ostasi cu zale si cu platose de fer
Pe-ai lor cai sirepi stau mandri ca la semnul de razboi.
Al Moldovei steag de fala falfaie falnic in cer;
Buciumul vuieste-n munte, suna valea de cimpoi.

Iata ca langa-o movila domnul Stefan s-a oprit!
Totul tace!... ochii tinta, sta poporul neclintit.

Trei ostasi cu arce-n mana pe movila-acum se urca;
Doi, ca zimbrul, ageri, mandri, nalti ca bradul de la munte,
Pe-ai lor umeri poarta gluga, la brau palos, si pe frunte
Cu-a lor lungi si negre plete se coboara-o neagra turca.

Ei ades cu-a lor sageata repezita sus, in nor,
Printre-a fulgerelor focuri au oprit vulturu-n zbor.

Multe fiare din cei codri, multi dusmani tineri, semeti,
Drept in inimi, drept in frunte au simtit a lor sageti,
Caci ei sunt arcasii vrednici ai lui Stefan domn cel mare,
Ce-si gateste-acum sageata s-o izbeasca-n departare.

Copii, trageti... eu vreau astazi sa ma-ntrec in arc cu voi.
Astfel zice domnul Stefan!... iar voinicii amandoi

Se plec, arcele-si incoarda, trag... sagetile lor zboara,
Spinteca repede vantul ce da foc si vajaieste,
Se tot duc, se duc ca gandul, si de-abia ochiul zareste
Pe camp departe, departe locul unde se coboara.

"Ura!-n ceruri se ridica! Urla dealul, clocoteste!
Sa traiti, copii! le zice Stefan, ce-acum se gateste.

Zbarnaie coarda din arcu-i, fulgera sageata-n vant,
Piere, trece mai departe, si-ntr-un paltin vechi s-a frant.
Acolo fi-va altarul! zice falnicul monarc,
Ce se-nchina si se pleaca pe razboinicul sau arc.

Sa traiasca domnul Stefan! mii de glasuri il urmeaza,
Si poporul jos, pe vale, umilit ingenuncheaza!