În cetatea parasita, care de pe munte Catra nouri inca nalta o carunta frunte, Unde trecatoriul s-astazi cu respect se-nchina, A domnit odinioara vechea eroina; Pe atuncea se lupta pastoriul moldovan Si tara-si apara chiar ca un aprod ostean!
Ea avea un fiu puternic, Stefan i-a fost nume, Prin acest domn stralucit-au patria noastra-n lume; Patruzeci de biruinte lauda-i adunasa, Dar o zi schimbanda soarta, el invins ramasa, Desi luptase atunci pastorul moldovan Si tara-si apara chiar ca un aprod ostean!
De mii cete fioroase patria a fost calcata Si de sange a ei tarana era adapata; Monastiri, cetati si sate fumegau aprinse, Cu batrani, gemeau si fete si obeze stranse. Dar nenvins era pastorul moldovan, Ca tara-si apara chiar ca un aprod ostean!
Încruntat ca leul, Stefan, voind sa razbune, Înc-o data pre osteni merge sa adune; Mai intai insa pre muma va sa-mbratoseze Si pre fiul sau de bine vra sa cuvinteze. Ca pe atunci a fost oricare moldovan, Duios parinte, fiu, barbat si aprod ostean!
Cand de zi se luminase, cu a lui putere, La cetate Stefan vine si intrare cere; Dar Elena, inimoasa, de pe muri i zice: Fara triumf sa nu intre fiul meu aice! În timpul cel cumplit, un suflet moldovan A fost si la femei, ca la aprozi, d-ostean!
Fiule, intaia oara te vad fara vanta; Totdeauna tu invins-ai cu dreptate sfanta! Eu nu pot astazi deschide a cetatei poarte, Pe eroi in camp asteapta glorie sau moarte! În timpul cel cumplit, un suflet moldovan A fost si la femei, ca la aprozi, d-ostean!
Mergi, aduna a ta oaste, zboara spre pieire, În a ta virtute patria afle mantuire; Asta-i singura dorinta, voia maicei tale, De-i cadea, si eu urma-voi pe a mortei cale! În timpul cel cumplit, un suflet moldovan A fost si la femei, ca la aprozi, d-ostean!
Stefan, razbatut la suflet, pre ai sai aduna, Se repede ca fortuna, ca un fulger tuna; Dusmanii, uimiti de spaima, lupta, dar nu scapa, Si pe tara mantuita cu-a lor sange-adapa! C-atunce se lupta pastorul moldovan Si tara-si mantuia, ca un erou ostean!