În cetatea parasita, care de pe munte
Catra nouri inca nalta o carunta frunte,
Unde trecatoriul s-astazi cu respect se-nchina,
A domnit odinioara vechea eroina;
Pe atuncea se lupta pastoriul moldovan
Si tara-si apara chiar ca un aprod ostean!
Ea avea un fiu puternic, Stefan i-a fost nume,
Prin acest domn stralucit-au patria noastra-n lume;
Patruzeci de biruinte lauda-i adunasa,
Dar o zi schimbanda soarta, el invins ramasa,
Desi luptase atunci pastorul moldovan
Si tara-si apara chiar ca un aprod ostean!
De mii cete fioroase patria a fost calcata
Si de sange a ei tarana era adapata;
Monastiri, cetati si sate fumegau aprinse,
Cu batrani, gemeau si fete si obeze stranse.
Dar nenvins era pastorul moldovan,
Ca tara-si apara chiar ca un aprod ostean!
Încruntat ca leul, Stefan, voind sa razbune,
Înc-o data pre osteni merge sa adune;
Mai intai insa pre muma va sa-mbratoseze
Si pre fiul sau de bine vra sa cuvinteze.
Ca pe atunci a fost oricare moldovan,
Duios parinte, fiu, barbat si aprod ostean!
Cand de zi se luminase, cu a lui putere,
La cetate Stefan vine si intrare cere;
Dar Elena, inimoasa, de pe muri i zice:
Fara triumf sa nu intre fiul meu aice!
În timpul cel cumplit, un suflet moldovan
A fost si la femei, ca la aprozi, d-ostean!
Fiule, intaia oara te vad fara vanta;
Totdeauna tu invins-ai cu dreptate sfanta!
Eu nu pot astazi deschide a cetatei poarte,
Pe eroi in camp asteapta glorie sau moarte!
În timpul cel cumplit, un suflet moldovan
A fost si la femei, ca la aprozi, d-ostean!
Mergi, aduna a ta oaste, zboara spre pieire,
În a ta virtute patria afle mantuire;
Asta-i singura dorinta, voia maicei tale,
De-i cadea, si eu urma-voi pe a mortei cale!
În timpul cel cumplit, un suflet moldovan
A fost si la femei, ca la aprozi, d-ostean!
Stefan, razbatut la suflet, pre ai sai aduna,
Se repede ca fortuna, ca un fulger tuna;
Dusmanii, uimiti de spaima, lupta, dar nu scapa,
Si pe tara mantuita cu-a lor sange-adapa!
C-atunce se lupta pastorul moldovan
Si tara-si mantuia, ca un erou ostean!