Soarele si luna: Foaie de cicoare, În prundut de mare...

Soarele si luna:

Foaie de cicoare,
În prundut de mare
Iata ca-mi rasare
Puternicul Soare.
Dar el nu-mi rasare,
Ci va sa se-nsoare;
Ca mi-a tot umblat
Lumea-n lung si-n lat,
Tara Romaneasca
Si Moldoveneasca
Lungis,
Curmezis,
Mare, noua ai,
Tot pe noua cai;
Patru-a ciumpavit,
Cinci a omorat
Si tot n-a gasit
Potriva sa-i fie
Vro dalba sotie;
Far’ de mi-a gasit
Si mi-a nimerit,
La noua argele,
Noua feciorele,
În prundut de mare,
Pe unde rasare.
A mai mititica,
Ca o floricica,
În mijloc sedea,
La lucru lucra,
Pe toate-ntrecea;
Ca ea tot tesea,
Tesea, -nchindisea,
Si ea se numea
Ileana
Simzeana,
Doamna florilor
S-a garoafelor,
Sora Soarelui,
Spuma laptelui.
Soare rasarea,
Si Soare-mi venea
L-a gura d-argea.
Cu dansa vorbea,
Frumos c-o-ntreba,
Din gura-i zicea:
— Ileana, Ileana,
Ileana Simzeana,
Doamna florilor
S-a garoafelor,
Sora Soarelui,
Spuma laptelui,
Tesi si-nchindisesti,
Fir verde-mpletesti
Si mi te zoresti
Camasi sa-mi gatesti,
Si mi te grabesti
Sa te logodesti;
Ca eu mi-am umblat
Lumea-n lung si-n lat,
Tara Romaneasca
Si Moldoveneasca
Lungis,
Curmezis,
Mare, noua ai,
Tot pe noua cai;
Patru-am ciumpavit,
Cinci am omorat
Si nu mi-am gasit
Potriva prin lume
Afara de tine.
Ileana
Simzeana,
Doamna florilor
S-a garoafelor,
Sora Soarelui,
Spuma laptelui,
Ea, dac-auzea,
Din gura-i graia:
— Puternice Soare,
Esti puternic mare,
Dar ia spune-mi: Oare
Und’ s-a mai vazut
Si s-a cunoscut,
Und’ s-a auzit
Si s-a pomenit
Sa ia sor’ pe frate
Si frate pe sor’?
De mi-ei arata,
Atunci te-oi lua,
Atunci, nici atunci!
Unde-o auzea,
Soarele-mi ofta
Si iar o-ntreba
Si iar o ruga
Si iar o-mbia,
Pan-ce Ileana
Din gura-i graia:
Eu ca te-oi lua,
Cum zici dumneata,
Viteaz daca-i fi
Si te-i bizui
De mi-ei ispravi:
Pod pe Marea Neagra,
De fier
Si otel,
Iar la cap de pod,
Cam d-o manastire,
Chip de pomenire,
Chip de cununie,
Sa-mi placa si mie,
C-o scara de fer
Pan’ la naltul cer!
Puternicul Soare,
Ca puternic mare,
Unde-o auzea,
Bine ca-i parea.
În palme-mi batea
Si pod se facea;
La cap - manastire,
Chip de pomenire;
Si iar mai batea,
Scara se-ntindea,
O scara
Usoara,
De fier
Si otel,
Pan’ la naltul cer.
Dar el ce-mi facea?
Pe pod ca-mi trecea,
Pe scara suia,
Pe scara
Usoara,
Pe scara de fier,
În cuie d-otel,
Pan’ la naltul cer.
Si, de-mi ajungea,
Unde se ducea?
Tot la mos Adam,
Si la maica Iova.
Ei, de mi-l vedeau,
Nainte-i ieseau,
Din gura-i graiau:
— O, preasfinte Soare,
Puternice mare,
Ce-mi calatoresti,
De ne ispitesti?
La ce te gandesti
Si la ce poftesti?
Si el raspundea,
Din gura zicea:
— Iaca, mos Adam,
Si tu, maica Iovo,
Mie mi-a venit
Vremea de-nsotit
Si eu c-am umblat
Lumea-n lung si-n lat,
Tara Romaneasca
Si Moldoveneasca
Lungis,
Curmezis
Si tot n