Oaia nazdravana: La Picior-de-Munte, Pe dealuri marunte,...

Oaia nazdravana:

La Picior-de-Munte,
Pe dealuri marunte,
Prin plaiuri tacute,
De vanturi batute,
Urca si scoboara
Si drumul masoara
Trei turme de oi,
De oi tot tigai,
Cu harnici dulai,
S-un mandru cioban,
Tanar moldovean,
Cu trei dorojani,
Feciori de mocani.
Sub poale de munte,
Pe dealuri marunte,
Prin cranguri tacute,
Apa-i racoroasa,
Frunza e umbroasa
Si iarba pletoasa:
Apa de baut,
Frunza de sezut,
Iarba de pascut.
Foaie s-o lalea,
Cioban, d-ajungea,
Crangul de vedea,
Stan-apropia,
Semn i se facea
Si-n loc se oprea,
Dulai odihnea
Pe ganduri cadea.
Dar pe cand sedea
De se tot gandea,
O oaie barsana,
Oaie nazdravana,
Nici iarba pastea,
Nici apa nu bea,
Nici umbra-i placea,
Ci mereu umbla
Si mereu zbiera.
Cioban, d-o vedea,
Langa ea se da
Si mi-o cerceta
Si mi-o intreba:
— Oita, oita,
Oita plavita,
Oita balana,
Cu lana barsana,
De trei zile-ncoace
Gurita nu-ti tace!
Apa rau iti face,
Ori iarba nu-ti place,
Ori nu-ti vine bine
Sa mai fii cu mine?
Oita barsana,
Oaie nazdravana,
Daca-l auzea,
Din gura-i zicea:
— Stapane, stapane,
Stapane jupane,
Drag stapan al meu,
Dat de Dumnezeu,
Iarba mie-mi place,
Apa rau nu-mi face
Si mult imi e bine
Sa fiu tot cu tine,
Dar gura nu-mi tace
De trei zile-ncoace,
Ca semn mi se face:
Ca ai dorojani,
Feciori de mocani,
Sunt trei veri primari,
Si ei mi s-au dus,
S-au dus in ascuns
De s-au domuit,
Si mi s-au vorbit,
Si mi s-au soptit
La apus de soare
Sa mi te omoare
Sub poale de munte,
Prin cranguri tacute,
Oi cand aromesc
Si caini ostenesc.
Cioban, d-auzea,
Cu oaia vorbea,
Din gura-i graia:
— Oita, oita,
Oita plavita,
Oita balana,
Cu lana barsana,
De esti nazdravana
Si dac-ai vazut
Semn ca-t’ s-a facut
Si d-ai auzit
Cum s-au domuit
Si cum s-au vorbit
Si cum s-au soptit
Ai trei dorojani,
Feciori de mocani,
Slugi de noua ani,
Daca m-or uri
Si m-or omori,
Vina lor o fi,
Pacat s-or plati.
Iar tu, oaia mea,
Sa le spui asa,
De te-or asculta:
Io, cat am trait,
Oi am ingrijit,
Cainii am hranit,
Pe ei i-am platit;
Sa le mai spui iar,
De n-o fi-n zadar,
Ca sa ma ingroape
De stana aproape,
Oi ca sa-mi privesc,
Dor sa-mi potolesc,
Spre partea de lunca,
Aproape de strunga,
Strunga oilor,
Jocul mieilor,
Dorul bacilor,
În dosul stanii,
Sa-mi auz cainii,
Ca ei, d-or latra,
Stapan c-or chema;
Sa le mai spui iar,
De n-o fi-n zadar,
Sa le spui asa,
De te-or asculta:
Cand m-or ingropa
Si m-or astupa,
Sa-mi puie la cap
Ce mi-a fost mai drag:
Cavalas de soc,
Mult zice cu foc;
Cavalas de os
Mult zice duios;
Cavalas cu fire,
Mult zice subtire;
Vant cand o sufla,
Fluier o canta,
Oile-or salta
Si s-or aduna,
Cainii-or auzi,
La mine-or veni,
La mine s-or strange,
Pe mine m-or plange
Cu lacrami de sange.
Si tu, oaia mea,
Tu, dac-ai vedea
O mandra f