Caută în folclor: apa, pagina 2

Apa care vine mereu e semn că se termină.

Apa nu stă pe munţi, nici răzbunarea într-o inimă mare.

Apa din depărtare nu poate stinge focul din apropiere.

Apa scursă nu mai macină.

Apa pentru piele, vinul pentru vitalitate.

Apa la moară vine de departe.

Apa lină mult te-nşală.

Apa, vântul şi gura lumii nu le poţi opri.

Apa stătută miroase.

Apa lină face mult noroi, iar cea repede şi pietrele le spală.

Apa când se umflă şi pe munţi îi cufundă.

Apa cât de mare vine, piatra tot în vad rămâne.

Apa trage la matca ei şi omul la teapa lui.

Apa lină rupe malul.

Apa tulbure e bucuria pescarilor.

Apa vine la matca ei.

Apa nici nu îmbătrâneşte, nici nu sărăceşte.

Apa liniştită nu are de gând să primească reflecţia gâştelor migratoare.

Omul de flori cu barba de mătasă sau povestea lui Făt-Frumos

A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar mai povesti, cînd lupii beau tutun și urșii făceau săpun, de-și ungeau femeile fețele și uncheșii bărbile.

A fost odată un...

Cele trei rodii aurite

A fost odată un împărat, şi avea un fecior; acesta, şezând la fereastră, vede o babă bătrână, care venea cu tivga să ia apă de la fântână. Ce-i vine lui, ia o piatră şi aruncând-o către fântână, nemereşte drept în tivgă,...