Caută în folclor: rupe, pagina 2

Un spate nu se rupe de la îndoire.

Ultimul pai rupe spatele cămilei.

Nu rupe firul prieteniei, fiindcă dacă-l vei lega din nou va rămâne nodul.

Zăpada nu rupe niciodată ramurile salciei.

Adevărul se poate subţia, dar nu se rupe.

Aţa, unde-i mai slabă, acolo se rupe.

Legea e ca pânza de păianjen: viespea o rupe, iar musca se încurcă în ea.

Gura lui, dacă ar fi petică, s-ar rupe.

Când se rupe o verigă, tot lanţul se desface.

Lemnul care se îndoieşte e mai bun decât cel care se rupe.

Dobânda lungă rupe ciochina.

Cine umblă cârpindu-se, mai rău se rupe.

Straiul vechi, unde-l dregi, alăturea se rupe.

Unde e aţa mai subţire, acolo se rupe.

Azi întinde pân-o rupe, mâine n-are s-o astupe.

Apa lină rupe malul.

Nu rupe mărul cât e verde; se va coace şi va cădea de la sine.

Lemnul care se indoieste este mai bun decat cel care se rupe.

Descântec de Muma Pădurii (cu o bucăţică de mămăligă)

Descântec de Muma Pădurii:

Mama ia copilul în braţe, cu o bucăţică de mămăligă iese în ogradă, rupe mămăliga în trei şi descântă de trei ori, aruncând spre pădure de fiecare dată câte o bucată:

Mama Pădurii,
Am trimis un semn la tine,...

Roata Morii:

De trei luni, seara de seara
Trece badea pe la moara
Trece mandru in caruta
Fiindca are-n sat alta draguta

De necaz simt obrajorii
Ca se fac cum sunt bujorii
Vremea trece, vreme vine
Si nu se opreste si la mine...