Caută în folclor: zbor, pagina 2

Lirica de dragoste si dor

Lacrimioare:

Multe flori lucesc in lume,
Multe flori mirositoare!
Dar ca voi, mici lacrimioare,
N-are-n lume nici o floare
Miros dulce, dulce nume!

Voi sunteti lacrimi de ingeri
Pe pamant din cer...

Nunta Zamfirei:
E lung pamantul, ba e lat,
Dar ca Sageata de bogat
Nici astazi domn pe lume nu-i,
Si-avea o fata, - fata lui -
Icoana-ntr-un altar s-o pui
La inchinat.

Si dac-a fost petita des,
E lucru tare cu-nteles,
Dar dintr-al printilor...

Altarul Manastirii Putna:

Domnul Stefan, viteaz mare, ce-a dat groaza prin pagani,
Locas sfant crestinatatii astazi vrea sa faca dar,
Si pe malurile Putnei, cu vitejii sai romani,
Însusi merge sa aleaga locul sfantului altar.

Mare...

Doina

Calaretul:

Din Siret si pana-n Prut
Murgul apa n-a baut,
Iarba verde n-a pascut,
De-a pascut in camp vreodata,
A pascut iarba uscata
S-a baut apa din balta
Cu glod negru-amestecata.
Tiu, tiu, tiu, murgule, zboara
Pan'...

Lirica de haiducie

Doina voiniceasca:

Cat o roata de car mare,
Cu trei randuri de pistoale
S-un baltag legat de sale.
Trasei doua, trei parloage,
Foamea la pamant ma trage!
Daca vazui si vazui,
Doua, trei cruci imi facui,
Luai...

Făt-Frumos din lacrimă

În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...

Lupul cel Năzdrăvan și Făt-Frumos

A fost odată un împărat și o împărăteasă. Ei aveau trei copii. Mai aveau pe lângă palaturile lor o grădină foarte frumoasă. Și atât de drag îi era florile acestui împărat, încât însuși cu multă tragere de inimă...

Balada

Mihnea si baba:

Cand lampa se stinge la negrul mormant
Atinsa de aripi, suflata de vant;
Cand buha se plange prin triste suspine;
Cand raii fac planuri cum au a retine
În barbare lanturi poporul gemand;
Cand demoni si spaime...

Povestea porcului

Cică erau odată o babă și un moșneag: moșneagul de-o sută de ani, și baba de nouăzeci; și amândoi bătrânii aceștia erau albi ca iarna și posomorâți ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii. Și, Doamne! tare mai erau...

Ţugulea fiul unchiaşului şi al mătuşei

A fost odată un moş şi o babă. Ei erau săraci de n-aveau după ce bea apa. Când mălai aveau, n-aveau sare; când aveau sare şi mălai, n-aveau legumă. Trăiau şi ei de azi pe mâine. Ei aveau trei copii,...

Vulturul zboară pe cer, dar îşi face cuibul pe pământ.

An cu an de-a rândul, De Crăciunul sfânt

An cu an de-a rândul,
De Crăciunul sfânt,
Îl vedem pe Domnul
Pruncușor plăpând.

Case-au fost destule,
Dar el nu-i primit;
Într-un grajd Mesia
S-a adăpostit.

Sta culcat în iesle
Copilașul blând;
Îngerii deasupra-i
Se aud...

Veniți prunci cu toții, veniți, alergați

La Betleem grabnic în grajd v-adunați
Vedeți bucuria ce Tatăl de sus
În noaptea-asta sfânta la toți ne-a adus.

Priviți colo-n iesle în paie ascuns
La a stelei lumină ce-n grajd a pătruns
Cum e...

Nu tot ce zboară se mănâncă

Fiecare pasăre zboară cu specia sa: vulturii zboară cu vulturii şi ciorile cu ciorile.

Cioara a vrut să zboare ca potârnichea şi şi-a uitat şi zborul ei.

Fiece pasăre zboară cu cârdul ei.

Dragostea zboară, iar durerea rămâne.

Când sărăcia intră pe uşă, iubirea zboară pe fereastră.

Lăcustele zboară încă deasupra şi el spune: Le voi pune sare multă!.