Cat o roata de car mare, Cu trei randuri de pistoale S-un baltag legat de sale. Trasei doua, trei parloage, Foamea la pamant ma trage! Daca vazui si vazui, Doua, trei cruci imi facui, Luai coasa de picior Si-n vazduh ii detei zbor, S-o izbii de-un paducel, Sari coasa din catel. Iaca stapanul calare Ca-mi aduce de mancare Malai negru zguruit Si uscat, si mucezit. N-apucai sa-mbuc o data, Ciocoiul isi face plata Si ma ia la schingiuit Ca nimic nu i-am cosit. Eu o palma ii detei Si toti dintii ca-i scosei. Daca vazui si vazui, Soim de codru ma facui Si de cand m-am haiducit Drag imi e drumul cotit. Cand vad tabere venind Si ciocoii-nalbastrind, Ma fac broasca la pamant, Îmi asez durda spre vant Si mi-i iau la cautare De la cap pan-la picioare, Si chitesc si socotesc Pe unde sa mi-i lovesc? La retezul parului, Pe din dosul fesului,[2] Unde-i cald ciocoiului. Eu chitesc, durda pocneste, Ciocoiul se varcoleste Si de zile se sfarseste. Las' sa moara ca un caine, Ca i-am zis ades: ,,Stapane! Nu-ti tot bate joc de mine, C-a veni vara ca maine, De te-oi prinde-n' Lunca Mare Sa-ti fac divan pe spinare Si sa te calc in picioare Ca pe-un sarpe otravit, Ca pe-un dusman ne-mblanzit."