Basm Porcul cel fermecat: A fost odata ca niciodata etc....
votează acum
adaugă un comentariu
Basm
Porcul cel fermecat:
A fost odata ca niciodata etc.
A fost odata un imparat si avea trei fete. Si fiind a merge la batalie, isi chema fetele si le zise:
- Iaca, dragele mele, sunt silit sa merg la razboi. Vrajmasul s-a sculat cu oaste mare asupra noastra. Cu mare durere ma despart de voi. În lipsa mea bagati de seama sa fiti cu minte, sa va purtati bine si sa ingrijiti de trebile casei. Aveti voie sa va preimblati prin gradina, sa intrati prin toate camarile casei: numai in camara din fund, din coltul din dreapta, sa nu intrati, ca nu va fi bine de voi.
- Fii pe pace, tata, raspunsera ele. Niciodata n-am iesit din cuvantul dumitale. Du-te fara grije, si Dumnezeu sa-ti dea o izbanda stralucita.
Toate fiind gata de pornire, imparatul le dete cheile de la toate camarile, mai aducandu-le aminte inca o data povetele ce le deduse, si-si lua ziua buna de la ele.
Fetele imparatului, cu lacramile in ochi, ii sarutara mana, ii poftira biruinta; iar cea mai mare din ele priimi cheile din mana imparatului.
Nu se stia ce sa se faca, de mahnire si de urat, fetele, cand se vazura singure. Apoi, ca sa le treaca de urat, hotarara ca o parte din zi sa lucreze, o parte sa citeasca si o parte sa se plimbe prin gradina. Asa facura si le mergea bine.
Vicleanul pizmuia pacea fetelor si-si vari coada.
- Surioarele mele, zise fata cea mare, catu-i ziulica de mare toarcem, coasem, citim. Sunt cateva zile de cand ne aflam singure, n-a mai ramas nici un colt de gradina pe unde sa nu ne fi plimbat. Am intrat prin toate camarile palatului tatalui nostru, si am vazut cat sunt de frumos si bogat impodobite; de ce sa nu intram si in camara aceea, in care ne-a oprit tatal nostru de a intra?
- Vai de mine, lelita, zise cea mai mica, ma mir cum ti-a dat in gand una ca aceasta, ca sa ne indemni dumneata sa calcam porunca tatalui nostru. Cand tata a zis sa nu intram acolo, trebuie sa fi stiut el ce a zis si pentru ce a zis sa facem asa.
- Ca doara nu s-o face gaura in cer d-om intra, zise cea mijlocie. Ca doara n-or fi niscaiva zmei sa ne manance, ori alte lighioane. S-apoi de unde o sa stie tata daca noi am intrat au ba?
Tot vorbind si indemnandu-se, ajunsera tocmai pe dinaintea acelei camari; cea mai mare din surori, care era pastratoarea cheilor, baga cheia in broasca usei si, intorcand-o nitel, scart! usa se deschise.
Fetele intrara.
Cand colo, ce sa vaza? Casa n-avea nici o podoaba; dara in mijloc era o masa o masa mare cu un covor scump pe dansa, si dasupra o carte mare deschisa.
Fetele, nerabdatoare, voira a sti ce zicea in cartea aceea. Si cea mare inainta si iata ce ceti:
"Pe fata cea mare a acestui imparat are s-o ia un fiu de imparat de la rasarit. "
Merse si cea mijlocie si, intorcand foaia, ceti si ea:
"Pe fata cea mijlocie a acestui imparat are s-o ia un fiu de imparat de la apus ".
Rasera fetele si se veselira, hihotind si glumind intre ele. Fata cea mica insa nu voia sa se duca.
Cele mai mari nu o lasa
Porcul cel fermecat:
A fost odata ca niciodata etc.
A fost odata un imparat si avea trei fete. Si fiind a merge la batalie, isi chema fetele si le zise:
- Iaca, dragele mele, sunt silit sa merg la razboi. Vrajmasul s-a sculat cu oaste mare asupra noastra. Cu mare durere ma despart de voi. În lipsa mea bagati de seama sa fiti cu minte, sa va purtati bine si sa ingrijiti de trebile casei. Aveti voie sa va preimblati prin gradina, sa intrati prin toate camarile casei: numai in camara din fund, din coltul din dreapta, sa nu intrati, ca nu va fi bine de voi.
- Fii pe pace, tata, raspunsera ele. Niciodata n-am iesit din cuvantul dumitale. Du-te fara grije, si Dumnezeu sa-ti dea o izbanda stralucita.
Toate fiind gata de pornire, imparatul le dete cheile de la toate camarile, mai aducandu-le aminte inca o data povetele ce le deduse, si-si lua ziua buna de la ele.
Fetele imparatului, cu lacramile in ochi, ii sarutara mana, ii poftira biruinta; iar cea mai mare din ele priimi cheile din mana imparatului.
Nu se stia ce sa se faca, de mahnire si de urat, fetele, cand se vazura singure. Apoi, ca sa le treaca de urat, hotarara ca o parte din zi sa lucreze, o parte sa citeasca si o parte sa se plimbe prin gradina. Asa facura si le mergea bine.
Vicleanul pizmuia pacea fetelor si-si vari coada.
- Surioarele mele, zise fata cea mare, catu-i ziulica de mare toarcem, coasem, citim. Sunt cateva zile de cand ne aflam singure, n-a mai ramas nici un colt de gradina pe unde sa nu ne fi plimbat. Am intrat prin toate camarile palatului tatalui nostru, si am vazut cat sunt de frumos si bogat impodobite; de ce sa nu intram si in camara aceea, in care ne-a oprit tatal nostru de a intra?
- Vai de mine, lelita, zise cea mai mica, ma mir cum ti-a dat in gand una ca aceasta, ca sa ne indemni dumneata sa calcam porunca tatalui nostru. Cand tata a zis sa nu intram acolo, trebuie sa fi stiut el ce a zis si pentru ce a zis sa facem asa.
- Ca doara nu s-o face gaura in cer d-om intra, zise cea mijlocie. Ca doara n-or fi niscaiva zmei sa ne manance, ori alte lighioane. S-apoi de unde o sa stie tata daca noi am intrat au ba?
Tot vorbind si indemnandu-se, ajunsera tocmai pe dinaintea acelei camari; cea mai mare din surori, care era pastratoarea cheilor, baga cheia in broasca usei si, intorcand-o nitel, scart! usa se deschise.
Fetele intrara.
Cand colo, ce sa vaza? Casa n-avea nici o podoaba; dara in mijloc era o masa o masa mare cu un covor scump pe dansa, si dasupra o carte mare deschisa.
Fetele, nerabdatoare, voira a sti ce zicea in cartea aceea. Si cea mare inainta si iata ce ceti:
"Pe fata cea mare a acestui imparat are s-o ia un fiu de imparat de la rasarit. "
Merse si cea mijlocie si, intorcand foaia, ceti si ea:
"Pe fata cea mijlocie a acestui imparat are s-o ia un fiu de imparat de la apus ".
Rasera fetele si se veselira, hihotind si glumind intre ele. Fata cea mica insa nu voia sa se duca.
Cele mai mari nu o lasa
Nu există comentarii!
Evaluați acestă postare:
=
