Balada Novac si corbul: Fost-au, cica, un Novac, Un...

Balada

Novac si corbul :

Fost-au, cica, un Novac,
Un Novac, Baba-Novac,
Un viteaz de-ai lui Mihai
Ce sarea pe sapte cai,
De striga Craiova vai!

El un fecioras avea
Si tot astfel ii zicea:
— Fecioras, Gruiutul meu!
Asculta de ce-ti zic eu,
Sa nu cazi la vreun loc rau,
La loc rau si mult departe,
in neagra strainatate.
Daca sortii te-or purta
Tarile de-a vantura
Si-n Stambul de a intra
Tu de asta nu uita:
Vama dreapta sa platesti,
Armele sa-ti otelesti,
Hainele sa-ti priminesti
Ca sa pari un biet sarac,
Sa nu semeni cu Novac,
Ca nu-i turcilor pe plac.
Grue-n Tarigrad intra,
Vama dreapta el nu da,
De haine nu se schimba,
Ci pe uliti se primbla
Tot in haine novacesti,
Cum e drag ca sa-l privesti!
Turcii toti cat il zarea,
Între dansi se graia:
— Ista-i Gruia lui Novac,
Lui Novac Cara-iflac!
Si pe loc ei s-aduna,
Si de Grue s-anina,
Si cu Grue se lupta,
Si pe Grue mi-l lega,
Cu trei funii de matasa,
Din ele sa nu mai iasa!
Dar cand Grue se-ntindea
Doua funii se rupea,
Numai una ramanea,
Una lunga, nodoroasa,
Cat un brat voinic de groasa!
Turcii iute-l cuprindea
Si-ntr-un beci il inchidea
Lumea sa n-o mai priveasca,
Soare sa nu mai zareasca!

Grue zace la-nchisoare
De trei ani lipsiti de soare
Si prin gratii lung priveste
Ceriul care straluceste
Si de dansul nu-ngrijeste!
Dor cumplit inima-i seaca
Plans de jale mi-l ineaca
Cand zareste despre soare
Carduri, carduri de cucoare,
Calatoare zburatoare
Si de el nepasatoare.
Iata, mari, cum plangea,
Ca-n departe, sus zarea
Un corb negru, corbisor
Ce zbura incetisor
Si din aripi tot batea
Si cu jale croncanea.
Iar Grue se amaria
Si din gura-amar zicea:
— Caci n-am durda pui de corb
Zilele sa ti le sorb!
Ce tot tipi si croncanesti,
Ori de mine te gatesti?
Corbul se apropia,
Pe fereastra se punea
Si din pliscu-i raspundea:
— Gruisor, dragutul meu!
Ce ma blastemi asa rau
Cand imblu de randul tau?
— Alei! corbi, corbisor,
De vrei tu sa-mi faci pe dor,
Tine inelusul meu
Si du-l unde voiesc eu:
În muntii Catrinului,
În padurea Pinului,
La conacul lui Novac,
Lui Novac, Baba-Novac.
Si ma giur ca de-oi scapa
Pe tine te-oi adapa
Nu cu sange paseresc
Dar cu sange paganesc!
Corbul vesel cronconea,
Inelu-n plisc il punea,
Aripele-si intindea
Si pe cer el se zarea
Întai ca un porumbas,
Apoi ca un lastunas,
Apoi ca un bondaras
Si-n zare daca-agiungea,
El din zare se stergea.

În muntii Catrinului,
În padurea Pinului,
Odihnea Baba-Novac
La umbra unui copac
Si pan vis el tot videa
Pe feciorul sau, Gruia.
Iata-un corb ca se ivea
Si pe-o creanga se punea
Chiar deasupra capului,
Capului Novacului;
Corbuletul usurel
Avea-n pliscu-i un inel
Care gios cadea din el
Chiar in barba lui Novac,
Lui Novac, Baba-Novac.
Adormitul se trezea
Si inelul cat videa,
Scotea haine novacesti
De punea calugaresti,
Scotea cuca de Novac
Si punea un comanac