Balada Novac si corbul: Fost-au, cica, un Novac, Un...

Balada

Novac si corbul :

Fost-au, cica, un Novac,
Un Novac, Baba-Novac,
Un viteaz de-ai lui Mihai
Ce sarea pe sapte cai,
De striga Craiova vai!

El un fecioras avea
Si tot astfel ii zicea:
— Fecioras, Gruiutul meu!
Asculta de ce-ti zic eu,
Sa nu cazi la vreun loc rau,
La loc rau si mult departe,
in neagra strainatate.
Daca sortii te-or purta
Tarile de-a vantura
Si-n Stambul de a intra
Tu de asta nu uita:
Vama dreapta sa platesti,
Armele sa-ti otelesti,
Hainele sa-ti priminesti
Ca sa pari un biet sarac,
Sa nu semeni cu Novac,
Ca nu-i turcilor pe plac.
Grue-n Tarigrad intra,
Vama dreapta el nu da,
De haine nu se schimba,
Ci pe uliti se primbla
Tot in haine novacesti,
Cum e drag ca sa-l privesti!
Turcii toti cat il zarea,
Între dansi se graia:
— Ista-i Gruia lui Novac,
Lui Novac Cara-iflac!
Si pe loc ei s-aduna,
Si de Grue s-anina,
Si cu Grue se lupta,
Si pe Grue mi-l lega,
Cu trei funii de matasa,
Din ele sa nu mai iasa!
Dar cand Grue se-ntindea
Doua funii se rupea,
Numai una ramanea,
Una lunga, nodoroasa,
Cat un brat voinic de groasa!
Turcii iute-l cuprindea
Si-ntr-un beci il inchidea
Lumea sa n-o mai priveasca,
Soare sa nu mai zareasca!

Grue zace la-nchisoare
De trei ani lipsiti de soare
Si prin gratii lung priveste
Ceriul care straluceste
Si de dansul nu-ngrijeste!
Dor cumplit inima-i seaca
Plans de jale mi-l ineaca
Cand zareste despre soare
Carduri, carduri de cucoare,
Calatoare zburatoare
Si de el nepasatoare.
Iata, mari, cum plangea,
Ca-n departe, sus zarea
Un corb negru, corbisor
Ce zbura incetisor
Si din aripi tot batea
Si cu jale croncanea.
Iar Grue se amaria
Si din gura-amar zicea:
— Caci n-am durda pui de corb
Zilele sa ti le sorb!
Ce tot tipi si croncanesti,
Ori de mine te gatesti?
Corbul se apropia,
Pe fereastra se punea
Si din pliscu-i raspundea:
— Gruisor, dragutul meu!
Ce ma blastemi asa rau
Cand imblu de randul tau?
— Alei! corbi, corbisor,
De vrei tu sa-mi faci pe dor,
Tine inelusul meu
Si du-l unde voiesc eu:
În muntii Catrinului,
În padurea Pinului,
La conacul lui Novac,
Lui Novac, Baba-Novac.
Si ma giur ca de-oi scapa
Pe tine te-oi adapa
Nu cu sange paseresc
Dar cu sange paganesc!
Corbul vesel cronconea,
Inelu-n plisc il punea,
Aripele-si intindea
Si pe cer el se zarea
Întai ca un porumbas,
Apoi ca un lastunas,
Apoi ca un bondaras
Si-n zare daca-agiungea,
El din zare se stergea.

În muntii Catrinului,
În padurea Pinului,
Odihnea Baba-Novac
La umbra unui copac
Si pan vis el tot videa
Pe feciorul sau, Gruia.
Iata-un corb ca se ivea
Si pe-o creanga se punea
Chiar deasupra capului,
Capului Novacului;
Corbuletul usurel
Avea-n pliscu-i un inel
Care gios cadea din el
Chiar in barba lui Novac,
Lui Novac, Baba-Novac.
Adormitul se trezea
Si inelul cat videa,
Scotea haine novacesti
De punea calugaresti,
Scotea cuca de Novac
Si punea un comanac

Balade Româneşti despre haine, soare, sânge, țară, dor, rău, schimbare, vis, luptă, amar.


Evaluați acestă postare:
Generează un alt cod=