Într-o zi cu dulce soare, Dragalasul Fat-Frumos, Prin troiene de ninsoare, Trece mandru si voios. Pentru dalbe pasarele Poarta arc sagetator, Pentru fete tinerele Poarta-n fata flori ce-omor. El zareste-o porumbita Cu cap mic si poleit; Si, sub aripa-i lilita, Cu sageti o a ranit. Pe troiene de ninsoare Sangele s-a-mprastiat Si la razele de soare În flori dulci a inviat.
— ,,De-as avea o fetisoara Cu cosite galbiori, Rumena si albioara Ca cel sange scurs in flori, Si s-o fac sa ma iubeasca Macar numai intr-o zi; Apoi moartea sa soseasca, Ca ferice as muri!" — ,,De te-i tine de cuvinte, Eu pe fata ti-o voi da!" Zice-iesind ca din morminte Un om negru in manta.
— ,,Da-mi copila ce-mi lipseste, Într-o zi, apoi sa mor!" — ,,Ai cu mine s-o gaseste, Si te-mbata de amor!"
Omul negru il conduce Sub o stanca-ntr-un palat, Catre-o fata alba, dulce, Precum el a fost visat Rumena si albulita Si cu perii balaiori, Cu grumazi de porumbita Si cu flori pe saniori.
— ,,Vin', cereasca-nchipuire! Striga albul vanator, Sa ma-mbeti cu-a ta iubire, Apoi fericit sa mor!" Copilita rusinoasa Pleaca ochii suspinand Si pe fruntea ei frumoasa Trece mana-i cugetand.
*
La palat e nunta mare Preoti, oaspeti sunt chemati,
Junii miri de desfatare Si de-amor sunt imbatati. Dar, minune negandita! Omul negru a sosit. — ,,Iata pofta-ti implinita! Zise mirelui iubit. Stii tu vorba de-altadata? Iata fata; esti iubit. Eu sunt moartea ne-mpacata, Dupa vorba, am sosit!"
— ,,Moarte!-nceata de-a ma cere! Altii-n lume te-au chemat; Mergi de curm-a lor durere, Al lor plans neimpacat! Eu sunt june, sunt ferice; Nu voi inca ca sa mor! Bucuria inca-aice Înfloreste cu amor!" L-ale candelelor flacari Totu-n negru se imbraca; Florile se schimba-n lacrimi; Cantecele inceta.