Caută în folclor: omul

Ce-i mai rău și ce-i mai bun. Pentru omul cel nebun? Limba

Aşa ne grăieşte Domnul, Să se bucure tot omul

Aşa ne grăieşte Domnul,
Să se bucure tot omul,
Şi din gură aşa ne zice,
Că s-ascultăm fărâ de price.

Că nime să nu gândească,
Că-n lume va să trăiască
Şi moartea să nu-l găsească.

Moartea-n lume este mare,
Pe nime prieten n-are....

Colindul Colindelor (Adrian Paunescu)

Mai e vreme de colinde,
Se mai poate, se mai poate,
Dacă sufletul rămâne
Cel mai mare dintre toate.

Dar colinda din colinde,
N-are roluri, n-are mască,
Şi pe ea tot omul lumii
E chemat să o rostească.

Steaua, Sorcova şi Capra,...

Chipul omului e oglinda sufletului.

Naşterea omului e pentru aţii, moartea e a lui.

Perseverenţa îi aduce omului şi rău, şi bine.

Destinul pune două degete pe ochii omului, două pe urechile lui şi pe al cincilea pe buzele lui spunându-i: Taci!

Nenorocirea omului este între fălcile lui.

Cel mai mare duşman al omului este stomacul său.

Numai praful mormântului umple ochii omului.

Cititul e pâine caldă la sânul omului.

Pe muntele omului leneş, nu ninge niciodată.

Starea omului, după haine se cunoaşte.

Pâinea omului ticălos nu poţi s-o mănânci.

Pâinea omului ticălos se face de fier.

Sarea omului zgârcit se duce odată cu mătura.

Limba omului fudul e lungă.

Prin mintea omului scund, de zece ori pe zi trec gânduri de mărire.

Ce-i place omului, ăla-i bun.

Prietenul omului e buzunarul său.