Caută în folclor: carne, pagina 3

Dă carne pentru oase frânte.

Încă n-a pus capcana şi împarte carnea.

Pentru carnea lupului trebuie dinţi de câine.

Omul lung e rar la carne.

Nu e carne fără oase.

Unde dă mama, carnea creşte.

Nici carnea cu oase, nici frigarea arsă.

Nici carne fără oase, nici pădure fără uscături.

El mănâncă joia post şi vinerea carne.

Descântec de deochi: Pasăre albă codalbă

Descântec de deochi:

Pasăre albă codalbă
pică ici, pică colea
să plesnească ochii
cui m-a deocheat.
De-oi fi deocheată de fată mare
să-i pice codita să rămâie cheală;
de-oi fi deocheată de flăcău,
să-i sece scăfârlia
să puieze...

Descântec de Samcă

A purces pe cale, pe cărare, N.
Când, la jumătate cale,
L-a întâlnit o Samcă cu patru picioare,
Cu păr de urs îmbrăcată până în pământ.
Bine l-a întâlnit,
Trupul i-a schimonosit,
Pieptul i-a stricat,
Ochii i-a...

Descântec de moroi: Tu moroiule, Tu strigoiule, Tu să-ţi mănânci inima ta,...

Descântec de moroi:

Tu moroiule,
Tu strigoiule,
Tu să-ţi mănânci inima ta,
Maţele tale,
Ficaţii tăi,
Carnea ta,
Oasele tale,
Pielea ta,
Că cu cuţitul te-oi tăia,
Cu vin te-oi uda,
Cu busuioc te-oi afuma,
Cu tămâie te-oi...

Descântec de iele

Apuca N.
Pe cale,
Pe cărare,
Se-ntâlnia cu nouă fete mari în cale,
Nouă flăcăi,
Nouă şoimani,
Nouă fete mari,
Nouă şoimane.
Şoimanii
Cu steagurili ridicate
Şi steagurili în capul lui N.
Le-a azvârlit,
În...

Mult e harnica.
Voi stiti
De la ea ce dobanditi?
Lapte, carne, blana, lana
Si traieste sus la stana.

Raspuns: oaia

Doina

Ciobanul:

De mic, saracut de mine,
Crescui tot pe maini straine.
Saracut de maica mea!
Ma bagai la cioban sluga,
Îmi detera cata, gluga.
Saracut de maica mea!
Luai oile-n porneala
Sa le duc la pasuneala,
Saracut de...

Lirica de haiducie

Doina voiniceasca:

Sub poale de codru verde
O zare de foc se vede,
Iar la zarea focului
Stau haiducii codrului,
Nu stiu zece sau cincisprece
Ori peste suta mai trece,
Ci mi-si frige un berbece,
Dar nu-l...

Crâncu, vânătorul codrului

Zice c-a fost odată un om şi, când era să moară, chemă pe cei trei fii ai săi la pat şi le zise:
– Dragii mei copii, dacă voi muri eu, voi să-mi faceţi la mormânt un foc din nouăzeci şi nouă de cară de lemne şi...

Departe, departe...

Departe, departe

Sub castanii din via părăsită, mai mulţi copilaşi, în cămăşi albe, mă înconjuraseră. Stam pe pământul cald, cu mâinile sub cap, privind adâncul cerului albastru, şi povesteam.

O fetiţă îmi sorbea cuvintele, dând într-o...

Doi feți cu stea în frunte

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat. Împăratul acesta stăpânea o lume întreagă, și în lumea asta era un păcurar bătrân și o păcurăriță, care aveau trei fete: Ana, Stana...

Florița din codru

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti.

În mijlocul codrilor; lângă drumul cel mare, lângă drumul cel de țară, pe unde umblă și trece împăratul cu voinicii săi, era odinioară o crâșmă, la crâșma aceea...