Tu moroiule,
Tu strigoiule,
Tu să-ţi mănânci inima ta,
Maţele tale,
Ficaţii tăi,
Carnea ta,
Oasele tale,
Pielea ta,
Că cu cuţitul te-oi tăia,
Cu vin te-oi uda,
Cu busuioc te-oi afuma,
Cu tămâie te-oi tămâia,
Că inima ţi-oi lua,
Şi cu cuţitul oi tăia-o,
Şi-oi face-o nouă bucăţele,
Şi-oi arunca-o peste nouă vâlcele,
La nouă căţele.
Moroiul este, în mitologia romanească, un strigoi, un spirit rău, de obicei al unui prunc mort înainte de a fi botezat. Tudor Pamfile - Mitologie româneasca, cit. Şezătoarea nr. XIV
Vrăji și descântece Româneşti