În frumoasa Galileea,
O fecioară vieţuia
Ce Maria se numea.
Nazaret era oraşul,
Unde ea-şi avea locaşul,
Într-o zi Maria sta
Singură şi se ruga.
Şi, deodată, ce văzură?
Casa goală-i se umplură
De-o lumină lucitoare,
Ca lumina cea de soare.
Îngerul Gavriil intrase,
La Sfânta Fecioară-n casă,
Şi din zbor cum se opriră
"Bucură-te!"-îi grăiră.
Că vei naşte-un copilaş
Mititel şi drăgălaş.
Fiu al Domnului va fi
Şi Iisus se va numi!