Cerul și-a deschis soborul
"Leru-i, Doamne, Ler"
Au pornit cu plugușorul
îngerii prin cer.
Merg cu pluguri de oglindã
și de giuvaier,
toți luceferii colindã
"Leru-i, Doamne, Ler"
Vântul suflã cu luminã
"Leru-i, Doamne, Ler"
în buhai de lunã plinã
legãnat în ger.
Patru heruvimi cu glugã
albã de oier
sub ferești colinde'ndrugã,
"Lerui, Doamne, Ler"
N-au venit cu grâu la poartã,
ci au rupt din ger
stele mari ca sã le'mpartã,
"Lerui, Doamne, Ler"
și-n Florar de roade grele,
"Lerui, Doamne, Ler"
va fi câmpul cer de stele
tolãnit sub cer…
Numai tu aștepți în tindã,
"Lerui, Doamne, Ler"
suflete ce n'ai colindã
și nu știi Prier.
Nici un cântec alb nu vine
fâlfâind mister,
cu o stea și pentru tine,
"Lerui, Doamne, Ler"