Afară-i noapte neagra. Vijelie.
Se tânguiește vântul prin cotloane
Adoarme-acum, ca un copil cu toane,
Acum pornește iar, plin de mânie.
Eu stau la foc, trudit de insomnie,
Ascult cum bate ploaia în obloane,
Visez... și-n vis mă cheamă dragi icoane
Din țara doinei, dulce Românie.
Văd copilași pe ulițele ninse.
Umblând cu steaua și cu Moș Ajunul
Și-aud departe-un cor de glasuri stinse.
As vrea s-alerg spre el, sa-i strâng în brațe,
Să-i dăruiesc... dar nu mai e nici unul
Și lacrimile îmi alunecă pe față.