Descântec de deochi: Sub o salcie răsădită

Descântec de deochi:

Descântătoarea ia mai întâi noua cărbuni aprinși și-i aruncă într-un vas cu apă ne-nceputa; după aceea, ia noua bucățele de fier de găsit sau trei frigări, le leagă pe toate la un loc cu o brățară de coasă, le pune la încălzit și apoi, scoțându-le din foc și începând a descânta cu dânsele apa din vasul în care s-au aruncat mai înainte cei noua cărbuni aprinși, zice:

Sub o salcie răsădită,
Șade-o fată despletită,
Cu un ochi de apă
Și unul de foc.
Și cum l-o cuprins,
Pe loc l-o și stâns.
Asa să se stângă
Și să mi se ducă
Deochiul de la N.,
Deochiul de om negru,
Ponegru,
Deochiul de femeie neagră,
Poneagra,
Deochiul de fată neagră,
Poneagra,
Deochi de câmp veștejit,
Deochi de vânt rău cumplit,
Deochi de multe și mărunte:
De strigare,
Restrigare
Și căscare,
De râhna
Și neodihnă.
Pasare albă,
Cu dalbă!
Pici de ici, pici de colea,
Pici de la nepoata mea.
Pici deochi
Dintre ochi!
Să nu rămâie rău
În trupul său.
Cât un fir de mac,
În patru despicat,
În drum aruncat,
Să pice,
Să răspice,
Ca roua de soare,
Ca stupitu-n cărare,
Ca spuma de mare,
N. să saie,
Să răsaie,
Curată,
Luminată,
Ca Dumnezeu, când o făcut-o,
Ca maica-sa când o născut-o,
Ca argintul strecurat,
Ca aurul cel curat,
Ca soarele pe senin,
În veci, amin!
De la mine descântecul,
De la Maica Domnului leacul!