Descântec de speriat: Maică Preacurată, dimineață m-am sculat,...
2.97/5 (36 voturi)
adaugă un comentariu
Descântec de speriat:
Maică Preacurată, dimineață m-am sculat,
De spălat,
M-am spălat.
La icoane m-am închinat,
La picioare ți-am picat (cutare),
– Pământeana mi-l dăruiește,
De boală mi-l curățește,
Să-mi stai mână de-ajutor,
Ca să-i luăm durerile
Din creștetul capului,
Din piept,
Din corpul lui,
Din spate și din umbră,
Fie și din toate-ncheeturile lui cutare.
Și le trimete-n munți,
Munții-n zidurile zidite,
În pustii neumblate;
Acolo să-nțepenească,
Înapoi să nu se-ntoarcă.
Să rămâie cutare curat,
Luminat,
Cum Dumnezeu l-a lăsat.
Se descântă în trei luni de-a rândul, când e luna pe sfârșit, în apă cu cuțit, cu ac, trestie și pai din mătură și cu apa descântată se spală bolnavul, iar restul de apă să se toarne în locul unui par scos din pământ.
Maică Preacurată, dimineață m-am sculat,
De spălat,
M-am spălat.
La icoane m-am închinat,
La picioare ți-am picat (cutare),
– Pământeana mi-l dăruiește,
De boală mi-l curățește,
Să-mi stai mână de-ajutor,
Ca să-i luăm durerile
Din creștetul capului,
Din piept,
Din corpul lui,
Din spate și din umbră,
Fie și din toate-ncheeturile lui cutare.
Și le trimete-n munți,
Munții-n zidurile zidite,
În pustii neumblate;
Acolo să-nțepenească,
Înapoi să nu se-ntoarcă.
Să rămâie cutare curat,
Luminat,
Cum Dumnezeu l-a lăsat.
Se descântă în trei luni de-a rândul, când e luna pe sfârșit, în apă cu cuțit, cu ac, trestie și pai din mătură și cu apa descântată se spală bolnavul, iar restul de apă să se toarne în locul unui par scos din pământ.
Din caietul lui Gh. Roșulescu, din Slatina, scris în 1900.
Vrăji și descântece Româneşti
Nu există comentarii!
Evaluați acestă postare:
=
