Descântec de judecată

Descântec de judecată

- Bună ziua, apă mare,
Doamnă mare!
- Mai şezi!
- N-am venit să şez,
Ci am venit să te dăruiesc cu mei,
Tu să dăruieşti pe N. cu o sută de zmei,
Martorii lui să se sfrijească,
La judecători în divan să se risipească,
Să nu mai aibă gură căscată,
Limbă ridicată,
Să nu mai vorbească,
Să nu mai grăiască
Vorbă de rău
Asupra capului meu.
Tu, pământ,
Cum eşti mut şi surd
Şi hrăneşti lumea,
Aşa să amuţeşti pe N.
Să nu mai aibă gura căscată,
Limba ridicată,
Vorbă de rău
Asupra capului meu,
Să mă vorbească,
Să mă grăiască!
- Buna ziua, alun mare,
Domn mare!
- Ce rudă eşti cu N.?
- Nimic.
- Nimic să n-aleagă N. la judecătorie în divan.
- Bună ziua, soc mare,
Domn mare!
- Ce rudă e mă-ta cu tată-tău?
- Nimic nu e.
- Nimic să nu s-aleagă de N. la judecată în divan.
Cum ţine gardu cu proptu,
Aşa să ţină N. cu N.;
Nu legai aceste proptele ale gardului,
Ci legai gura lui N.,
Să nu mai aibă gură căscată,
Limbă ridicată,
Vorbă de rău
Asupra capului meu,
Să vorbească.
Să grăiască!


(N. = numele persoanei)