Luăm un fir de orice fel de iarbă verde și cenușă într-un vas, și cu firul de iarbă și un grăunte de usturoi mestecăm cenușa, zicând:
Șade fată pupuiată
Pe un vârf de piatră:
Face pâine de cenușă
Și cu lapte de căpușă.
Să mănânce șarpe negru
Și șerpoaică neagră.
Să mănânce șarpe alb
Și șerpoaică albă.
Să mănânce șarpe pestriț
Și șerpoaică pestriță.
Să mănânce șarpe galben
Și șerpoaică galbenă.
Să mănânce șarpe vânăt
Și șerpoaică vânătă.
Să mănânce șarpe roșu
Și șerpoaică roșie.
Și cât ce li-oi da,
Și cât ce-or mușca,
Drept în două or crăpa.
Apoi luăm firul de iarbă, cenușa și grăuntele de usturoi și frecăm locul unde este mușcătura de șarpe. Descântecul se face de trei ori unul după altul, dimineața, la prânz și seara, adică de nouă ori în zi. De nu-i trece mușcatului, se repetă în următoarea zi. Auzit de la Vasile Catalina, din Mădulari
Vrăji și descântece Româneşti