Descântec de Pează

Descântec de Pează:

Peaza (paza) e o insectă neagră şi mare care vine să pocească copiii nou născuţi şi mamele lor. Descântecul se face întotdeauna în ziua de marţi. Descântătoarea ia o frânghie de breciri din care măsoară 3 coţi şi zice:

Pe cot am cotit,
Pază am sprijinit,
Pază de la amiază,
Pază de seară,
Pază de la miezul nopţii,
Pază din vărsatul zorilor,
Pază venită,
Pază năprătită,
Pază întâlnită,
Pază mânată,
Pază cu Muma Codrului,
Pază cu Moşu Codrului,
Pază cu Fata Pădurii

Apoi ia un cuţit cu care face semn pe breciri ca şi cum le-ar tăia şi spune

Nu tai brecirile,
Ci tai Muma Codrului,
Moşu Codrului,
Cu Fata Codrului.
Tai toate pezele,
Toate năprătiturile.
Cu cuţitul le-am tăiat
Şi-napoi le-am înturnat.

Merge apoi în grădina, luând şi o cămaşă a bolnavei şi puţină făină de grâu şi o bucată de pânză, pe care o aşterne lângă o ştevie. Face din făină 9 colăcei pe degetul cel mic cu mâna dreaptă, îi pune iar pe pânză şi pe fiecare pune câte un ban. În jurul acestora înşiră apoi brecirele şi pe toate le ocoleşte cu cărbuni aprinşi, pe un vătrai în care s-a pus tămâie, zicând:

Pază venită,
Pază năprătită,
Iaca te cinstesc,
Cu nouă colaci de grâu,
Cu o pânză de beteagă,
Să n-o strâneşti,
Să n-o poceşti.

Acestea se lasă apoi acolo până dimineaţa. Miercurea dimineaţa se duce baba de cu vreme sa vadă dacă s-a veştejit buruiana şi a mâncat cineva din colaci. Dacă s-a mâncat atunci e semn bun. După ce s-a isprăvit descântecul, cămaşa se dă spre îmbrăcare femeii, iar cu brecirele se încinge.