Descântec de pretit: A plecat (cutare) pe cale, Pe cărare, Pe podul cel mare...

Descântec de pretit:

Dacă de lucru greu și mult se umflă palma și toată mâna, atunci se spune că-i: pretită. Descântăm în modul următor:

A plecat (cutare) pe cale,
Pe cărare,
Pe podul cel mare.
Pe pod a suit,
Podeaua s-a sucit,
Mâna i s-a pretit.
Se cântă, se vaită,
Nime-n lume nu-l auziră,
Fără Maica prea curată,
Din poarta cerului:
- Ce te cânți (cutare)?
- Cum nu m-oi cânta,
Cum nu m-oi văieta.
C-am plecat de acasă,
Și de la masă:
Hrănit și adăpat,
Și-n haine bine îmbrăcat.
Și pe pod am suit:
Podeaua s-a sucit,
Mâna mi s-a pretit.
- Nu te cânta, nu te văieta,
Că ciont cu ciont s-adună,
Os cu os se vindecă,
Și mâna se vindecă:
Precum se vindecă
Pământu-n primăvară,
Când oamenii îl ară.

Apoi învârtim împrejurul mâinii un fir negru de lână, fără să-l înodăm, numai îl sucim, și-l lăsăm să pice el singur de pe mână, zicând: cum se pierde firul, să se piardă și durerea.
Auzit de la Diaconescu Maria, din Armășești

Vrăji și descântece Româneşti


Evaluați acestă postare:
Generează un alt cod=  



Vrăji și descântece similare