Descântec de pretit: Se luară Dumnezeu, Cu sfântul Petru...
votează acum
adaugă un comentariu
Descântec de pretit:
Se luară Dumnezeu,
Cu sfântul Petru,
Pe cale,
Pe cărare,
Pe drumul cel mare.
Sosiră la un pod mare
Tot de aramă.
Dumnezeu și sfântul Petru,
Au trecut,
Omul (pe mume) n-a putut.
- Treci omule.
- Nu pot,
Că pe pod am pășit,
Podeaua s-a smintit,
Piciorul sau mâna s-au sclintit.
- Descântă!
- Că nu știu.
- Zi, să se vindece,
Os cu os,
Cum se vindecă,
Pământul primăvara,
Când îl ară oamenii iară
Omul să rămâie curat,
Ca Bunul Dumnezeu ce l-a dat.
Se luară Dumnezeu,
Cu sfântul Petru,
Pe cale,
Pe cărare,
Pe drumul cel mare.
Sosiră la un pod mare
Tot de aramă.
Dumnezeu și sfântul Petru,
Au trecut,
Omul (pe mume) n-a putut.
- Treci omule.
- Nu pot,
Că pe pod am pășit,
Podeaua s-a smintit,
Piciorul sau mâna s-au sclintit.
- Descântă!
- Că nu știu.
- Zi, să se vindece,
Os cu os,
Cum se vindecă,
Pământul primăvara,
Când îl ară oamenii iară
Omul să rămâie curat,
Ca Bunul Dumnezeu ce l-a dat.
Auzit de la Diaconescu Maria, din Armășești
Vrăji și descântece Româneşti
Nu există comentarii!
Evaluați acestă postare:
=
