Descântec din sfinte: Sfinților, Bunilor,...

Descântec din sfinte

Sfinților,
Bunilor,
Line ca apa,
Moi ca mătasa,
Dulci ca mierea,
Lăsați pe cutare curat,
Luminat,
Ca roua din cer picat.
De l-o fi deocheat gardurile,
Să le cadă proptele;
De l-o fi deocheat fântâna,
Să-i sece apa cea lină;
De l-o fi deocheat poteca,
Lumea pe ea să nu mai treacă;
De-o fi deocheat de lună,
Să-i piară a sa lumină;
De-o fi deocheat de soare,
Să nu mai poată arde tare;
De-o fi deocheat de pădure,
Să nu-i mai dea mugure.
Sfintelor,
Bunilor,
Moi ca mătasea,
Dulci ca mierea,
Lăsați pe cutare,
Nu-l mai înfierați,
Nu-l mai înspăimântați,
Nu-l mai moloșiți
Că eu în apă v-am descântat,
Cu aiasmă v-am udat,
Pe cutare l-ați lăsat
Curat,
Luminat,
Ca steaua din cer picat,
Cum Dumnezeu l-a lăsat.

Se descântă de trei ori în aiasmă de la trei case bune și în apă neîncepută. Se stropește vita sau omul pocit.