Doina Mehedințeanul

Mehedințeanul

Frunză verde magheran,
Voinicel mehedințean,
Sunt născut pe frunzi de fag
Ca să fiu la lume drag
Și-s scăldat de mic în Olt
Să mă fac viteaz de tot
Și-s frecat cu busuioc
Să am zile cu noroc.
După ce am mai crescut
Din ochi maica m-a pierdut
C-am fugit de la părinți
Tot în munți, la Mehedinți.
Apoi m-am lăsat în vale
Cu trei rânduri de pistoale
Ș-am ajuns un voinicel
Cu inima de oțel.
Aoleo! ce foc de dor!
Veni-va badea Tudor[1]
Să mai strângă din păduri
Cete mândre de panduri
Ca s-alunge de la noi
Și pe greci și pe ciocoi.
Frunză verde păducel,
Cine-a merge după el?
Un șoiman mehedințel
Care știe să chitească,
Rândunica s-o lovească,
Și mai știe de călare
Să se lupte-n fuga mare,
Și mai știe să înoate
Vâslind Dunărea din coate.
Aoleo! mă arde focul
Ca să-mi cerc și eu norocul,
Aoleo! de rău, de bine
Țipă sufletul în mine!