Eu l-am-văzut pe Moș-Crăciun: e un moșneag
Cu barbă albă, cu cojoc și cu toiag,
Ca toți moșnegii care trec pe drum.
Departe, într-o țara fermecată
În care nimeni n-a ajuns vreodată,
Stă singur cuc într-un bordei de fum.
Și trage 8, trage din lulea.
Și zilele se duc, și iarna vine,
Și prin căsuțe-ncep a-l aștepta
Băieți cuminți și fete mici ca tine.
Și într-o sară, Dumnezeu-cel-Sfânt
Întinde mâna-i bună spre pământ
Și-anina-n cer, de-un fir de borangic,
Un pui de stea pentru Isus cel mic.
Atunci pe nevăzute cărărui,
Pornește Moș-Crăciun cu sacul lui,
Și când adoarme zvonul de colindă,
El bate-ncet Ia ușa de la tindă.
A fost, moșneagul bun, și-acum un an,
Dar tu erai prea mică și nu știi:
Ți-a pus sub pernuță jucării
Și-un cerceluș cu piatră de mărgean.
Iar când a fost să iasă din iatac,
Măicuță l-a pândit de după ușă,
Să nu te vâre din greșală-n sac,
Ca pe-o păpușă!