Psalmul 24:
Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu.
Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac, nici să râdă de mine vrăjmaşii mei.
Pentru că toţi cei ce Te aşteaptă pe Tine nu se vor ruşina; să se ruşineze toţi cei ce fac fărădelegi în deşert.
Căile Tale, Doamne, arată-mi, şi cărările Tale mă învaţă.
Îndreptează-mă spre adevărul Tău şi mă învaţă, că Tu eşti Dumnezeu, Mântuitorul meu, şi pe Tine Te-am aşteptat toată ziua.
Adu-ţi aminte de îndurările şi milele Tale, Doamne, că din veac sunt.
Păcatele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni.
După mila Ta pomeneşte-mă Tu, pentru bunătatea Ta, Doamne.
Bun şi drept este Domnul, pentru aceasta lege va pune celor ce greşesc în cale.
Îndrepta-va pe cei blânzi la judecată, învăţa-va pe cei blânzi căile Sale.
Toate căile Domnului sunt milă şi adevăr pentru cei ce caută aşezământul Lui şi mărturiile Lui.
Pentru numele Tău, Doamne, curăţeşte păcatul meu că mult este.
Cine este omul cel ce se teme de Domnul? Lege va pune lui în calea pe care a ales-o.
Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi seminţia lui va moşteni pământul.
Domnul este întărirea celor ce se tem de El, aşezământul Lui îl va arăta lor.
Ochii mei sunt pururea spre Domnul că El va scoate din laţ picioarele mele.
Caută spre mine şi mă miluieşte, că părăsit şi sărac sunt eu.
Necazurile inimii mele s-au înmulţit; din nevoile mele scoate-mă.
Vezi smerenia mea şi osteneala mea şi-mi iartă toate păcatele mele.
Vezi pe vrăjmaşii mei că s-au înmulţit şi cu ură nedreaptă m-au urât.
Păzeşte sufletul meu şi mă izbăveşte, ca să nu mă ruşinez că am nădăjduit în Tine.
Cei fără răutate şi cei drepţi s-au lipit de mine, că Te-am aşteptat, Doamne.
Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.
Psalmul 37:
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.
Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta.
Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la faţa păcatelor mele.
Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine.
Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam.
Că şalele mele s-au umplut de ocări şi nu este vindecare în trupul meu.
Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele.
Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.
Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei şi aceasta nu este cu mine.
Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat.
Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau.
Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa.
Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări.
Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,
Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit.
Că eu spre bătăi gata sunt şi durerea mea înaintea mea este pururea.
Că fărădelegea mea eu o voi vesti şi mă voi îngriji pentru păcatul meu;
Iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept.
Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau, că urmam bunătatea.
Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine;
Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.
Psalmul 50:
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
Psalmul 53:
Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă.
Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia aminte cuvintele gurii mele!
Că străinii s-au ridicat împotriva mea şi cei tari au căutat sufletul meu şi n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor.
Dar iată, Dumnezeu ajută mie şi Domnul este sprijinul sufletului meu.
Întoarce-va cele rele vrăjmaşilor mei; cu adevărul Tău îi vei pierde pe ei.
De bunăvoie voi jertfi ţie; lăuda-voi numele Tău, Doamne, că este bun,
Că din tot necazul m-ai izbăvit şi spre vrăjmaşii mei a privit ochiul meu.
Psalmul 139:
Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean şi de omul nedrept mă izbăveşte,
Care gândeau nedreptate în inimă, toată ziua îmi duceau război.
Ascuţit-au limba lor ca a şarpelui; venin de aspidă sub buzele lor.
Păzeşte-mă, Doamne, de mâna păcătosului; scoate-mă de la oamenii nedrepţi, care au gândit să împiedice paşii mei.
Pusu-mi-au cei mândri cursă mie şi funii; curse au întins picioarelor mele; pe cărare mi-au pus pietre de poticneală.
Zis-am Domnului: "Dumnezeul meu eşti Tu, ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele".
Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrit-ai capul meu în zi de război.
Să nu mă dai pe mine, Doamne, din pricina poftei mele, pe mina păcătosului; viclenit-au împotriva mea; să nu mă părăseşti, ca să nu se trufească.
Vârful laţului lor, osteneala buzelor lor să-i acopere pe ei!
Să cadă peste ei cărbuni aprinşi; în foc aruncă-i pe ei, în necazuri, pe care să nu le poată răbda.
Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ; pe omul nedrept răutatea îl va duce la pieire.
Ştiu că Domnul va face judecată celui sărac şi dreptate celor sărmani;
Iar drepţii vor lăuda numele Tău şi vor locui cei drepţi în faţa Ta. Vrăji și descântece Româneşti