Descântec de dragoste în Ajunul Bobotezei
2/5 (2 voturi)
adaugă un comentariu
Descântec de dragoste în Ajunul Bobotezei
Fetele care vor să se mărite iau nouă crenguţe de măr, le ard în foc la sobă sau cuptor şi, în momentul când ard, rostesc:
„Foc, focuţu’ meu,
Io-i durmi, tu nu durmi
Io-i somna, Tu nu somna
Fă-te şarpe laur, bălaur,
Te du în lume, peste lume,
La ursâtu’ meu anume,
Să n-aibă a si,
Să n-aibă a poclui,
Până la mine-a vini,
Cu mine mâna a da
Cu mine-n cununie a sta.”
Pentru a se putea mărita, fetele se duc în noaptea de Bobotează la un prun. Scutură prunul şi zic:
„Io nu scutur prunu’
Scutur nebunu’,
Nebunu’ scutură pă Nacu,
Nacu scutură pă dragu’,
Să naibă a si,
Să n-aibă a poclui,
Până la mine-a zini,
Să n-aibă stare,
Nici alinare
Cum nu are apa-n vale,
Până la mine a adăsta,
Cu mine-n cununie a sta.”
O samă de fete, dacă-i senin în noaptea Bobotezei, se duc într-un loc să nu le audă nimeni, se uită la stele, numără stele şi zic "O ste, logoste, / Două stele, logostele", până la nouă, apoi o aleg pe cea mai "videroasă" şi spun:
"Tu, ste mândră, mai mândră ca tăte stelile,
Fă-mă şi pă mine mai mândră ca tăte fetele,
Feciori să să năpustească,
Pă mine să mă iubească,
Să n-aibă alinare, pă loc să steie,
Ca să vină să mă ieie".
"La Leordina, mai de mult, popa ţâpa crucea-n apă şi trebuie să se baje feciorii după ié. Acela zâce că să-nsoară care poate prinde crucea".
La Bobotează, luau feciorii agheasmă de la biserică şi umblau cu un blid şi o purtau pe uliţe şi aveau şi un pămătuf, o măturice de busuioc şi stropeau fetele. La care nu se lăsa, ziceau: "Du-te-ncolo că tu nu ti-i mărita. Îi rămâne pă sama bisericii. Zâceu că să mărita care să stropéu, aşe zâceu babile. Câte una zâce când vide feciorii cu blidu’: "Hai să ne-ascundem că zin dracii cu stropitu că ii să pun în numele lui Dumnezău".
În unele sate, fetele, ca să le vie cât mai mulţi peţitori, să le îmble cât mai mulţi feciori, înlocuiau "adizău" popii cu altul făcut anume, care semăna cu al popii. Ziceu că aşa or îmbla feciorii după ea cum umblă crucerii prin sat ori coconii cu Chiralexa. În unele sate, când umblă popa cu crucea, fetele îşi pun sub pragul casei barşonul cu mărgele împletite, zgarda, cum i să mai zice ce o poartă la gât, brâiele cu care să încing la zadii, ca să treacă preotul păste ele. Zâceau că aşa or îmbla feciorii după ele cum îmblă preotul şi crucerii prin sat.
Fetele care vor să se mărite iau nouă crenguţe de măr, le ard în foc la sobă sau cuptor şi, în momentul când ard, rostesc:
„Foc, focuţu’ meu,
Io-i durmi, tu nu durmi
Io-i somna, Tu nu somna
Fă-te şarpe laur, bălaur,
Te du în lume, peste lume,
La ursâtu’ meu anume,
Să n-aibă a si,
Să n-aibă a poclui,
Până la mine-a vini,
Cu mine mâna a da
Cu mine-n cununie a sta.”
Pentru a se putea mărita, fetele se duc în noaptea de Bobotează la un prun. Scutură prunul şi zic:
„Io nu scutur prunu’
Scutur nebunu’,
Nebunu’ scutură pă Nacu,
Nacu scutură pă dragu’,
Să naibă a si,
Să n-aibă a poclui,
Până la mine-a zini,
Să n-aibă stare,
Nici alinare
Cum nu are apa-n vale,
Până la mine a adăsta,
Cu mine-n cununie a sta.”
O samă de fete, dacă-i senin în noaptea Bobotezei, se duc într-un loc să nu le audă nimeni, se uită la stele, numără stele şi zic "O ste, logoste, / Două stele, logostele", până la nouă, apoi o aleg pe cea mai "videroasă" şi spun:
"Tu, ste mândră, mai mândră ca tăte stelile,
Fă-mă şi pă mine mai mândră ca tăte fetele,
Feciori să să năpustească,
Pă mine să mă iubească,
Să n-aibă alinare, pă loc să steie,
Ca să vină să mă ieie".
"La Leordina, mai de mult, popa ţâpa crucea-n apă şi trebuie să se baje feciorii după ié. Acela zâce că să-nsoară care poate prinde crucea".
La Bobotează, luau feciorii agheasmă de la biserică şi umblau cu un blid şi o purtau pe uliţe şi aveau şi un pămătuf, o măturice de busuioc şi stropeau fetele. La care nu se lăsa, ziceau: "Du-te-ncolo că tu nu ti-i mărita. Îi rămâne pă sama bisericii. Zâceu că să mărita care să stropéu, aşe zâceu babile. Câte una zâce când vide feciorii cu blidu’: "Hai să ne-ascundem că zin dracii cu stropitu că ii să pun în numele lui Dumnezău".
În unele sate, fetele, ca să le vie cât mai mulţi peţitori, să le îmble cât mai mulţi feciori, înlocuiau "adizău" popii cu altul făcut anume, care semăna cu al popii. Ziceu că aşa or îmbla feciorii după ea cum umblă crucerii prin sat ori coconii cu Chiralexa. În unele sate, când umblă popa cu crucea, fetele îşi pun sub pragul casei barşonul cu mărgele împletite, zgarda, cum i să mai zice ce o poartă la gât, brâiele cu care să încing la zadii, ca să treacă preotul păste ele. Zâceau că aşa or îmbla feciorii după ele cum îmblă preotul şi crucerii prin sat.
Vrăji și descântece Româneşti
Nu există comentarii!
Evaluați acestă postare:
=
