Proverbe și zicători despre Lună, pagina 2

Femeia fără soţ este ca noaptea fără lună.

Ambiţiosul azvârle o cursă pe cer ca să prindă luna.

Şi luna are pete, şi trandafirul are spini.

Licuricii se laudă cu lumina lor când nu răsare nici soarele, nici luna; pisica cât este ea de curajoasă când tigrul se întoarce în pădure.

Femeia e ca luna: azi luminoasă, mâine întunecată.

Omul leneş latră la lună.

Când plouă în luna mai, plugul e de aur.

Maiul e luna de plimbare pentru cel ce-n pungă n-are.

Maiul este luna lui Traistă-n băţ.

Lacomul doreşte câte-n lună şi-n stele.

Nesocotitul dă cu barda în lună.

A făgăduit câte-n lună şi-n soare.

Pentru drumeţie de o zi bună, ia pâine pentru o lună.

Atâta timp cât străluceşte soarele, nu trebuie să-ţi doreşti luna.

Luna-i lumina nopţii, soarele e lumina zilei. Virtutea iluminează cele trei lumi (pământul, cerul şi lumea subpământeană) şi un fiu bun aduce faimă întregului neam.

În zadar latră câinii la lună; nu va străluci mai puţin din această cauză.

Dacă luna plină te iubeşte, de ce să-ţi faci grije despre stele?

Descântec de dragoste: Sâmbătă dă dimineață mă sculai,...

Descântec de dragoste:

Sâmbătă dă dimineață mă sculai,
Pă potecuță-apucai,
Pă poteca nescuturată;
Mă dusei la lină fântână:
- Bună dimineața, lină fântână,
Fântână încheiată,
De mine-nfundată.
- Șez, șez!
- N-am venit să șez,
Am...