Vântul poartă norii, fulger zarea scapă,
Colo, pe pădure, ropotu-i mai tare!
Uzi, până la brâie, munții, râd în soare,
Plouă pe tarlale, dornice, de apă.
Plouă!
Stau, pe sub umbrare, cam plouați, cocoșii,
Fete și neveste, strâng...
Poezie de Constantin Obadă despre ploaie, soție, viteză, jocuri, inimă, apă, viață, ochi, soare, poezieC-o sfidare, fără margini,
Sfinxul, șuieră-n pustie:
„ Voi.., neputincioșii oameni,
Sunteți..., doar, zădărnicie.
Umbra mea..., e colosală,
Și stăpână..., pe pustie.
Umbra voastră, n-are fală,
Că-i curată..., parodie....
Poezie de Constantin Obadă despre sfidare, oameni, ironie, eternitate, imortalitate, umbră, credință, timp, zi de naștere, poezieAzi, citesc în șiruri clare,
Vechi istorii, egiptene.
Pentru câte, din popoare,
N-au fost, taine, pământene?
Hieroglifele, adună,
O viață, de milenii,
Antice cântări, răsună,
Ca-n biserică, ectenii.
Piramidele..., domină,...
Poezie de Constantin Obadă despre istorie, rușine, tăcere, națiune, vinovăție, vechi, oameni, pietre, timp, viațăAnii noștri, trec sub soare,
Zbor, de păsări călătoare,
Trece-n calmul bătrâneții,
Nerabdarea..., tinereții.
Fluviul vieții, curge-n lume,
In noi albii, cu-alte nume,
numai Moartea..., căpcăuna,
Arz-o focul..., e, doar una!
Grabnic, cheamă lung, sirena,
Crește, zarva dimineții,
Zorii, duc luminii, trena,
Ca și munca, traiul vieții.
Larg, prin porțile deschise,
Oamenii duc zorul, râvna,
Stăpâniți de gânduri, vise,
Ei, în treacăt, își dau mâna....
Poezie de Constantin Obadă despre zei, prietenie, fapte, oameni, inteligență, grădină, învățătură, muncă, jocuri, comoarăS-a ivit, în poarte zării,
Zâna albă, călătoare,
Și-a făcut, să dau uitării,
Vara, zilelor cu soare.
Grațioasă, în ogradă,
Numai voaluri de mireasă,
Din hermin-a pus broboadă,
Și la garduri și la casă.
Pe grădina vlăguită,...
Poezie de Constantin Obadă despre tinerețe, acasă, casă, grădină, iubire, inimă, bine, față, dor, soareDin polarele pustiuri,
Șfichiuite-n bici, de vânturi,
Dune albe, de omături,
Au pornit, șuierătoare,
După luni, de concentrare,
Albe armii, de invazii,
Operând, câteva razii,
Cu un proaspăt contingent,
Au pus, albă stăpânire,...
Din.., apuse vremuri,
Iscate..., de soare,
Din oglinzi..., de mare,
În castel..., de nori,
Au curs..., călătoare,
Sculptând..., reliefuri,
Rare, când..., puhoi,
Reci și calde ploi!
Din..., știute vremuri,
Iscate..., de furii,...
Poezie de Constantin Obadă despre ploaie, zbor, știință, oameni, sânge, durere, ochi, soare, lume, poezieÎn trecerea eternă, sunt anii segmenți,
În patosul țării, urcușuri pe trepte,
Dorințele noastre, cresc, repezi, torenți,
Când noi..., vălurim, din brațe și fapte!
Spre porturi visate, scăldate-n lumini,
Vâslim..., nava vremii, în...
Pe ecranul urbei mele,
Toamna..., curge, în imagini,
Brâu voinic..., țesut, din stele,
Frânge..., uliți și paragini.
Case..., joase, strâmbe-n tocuri,
Au..., tristeți, în bagdadii,
Trec..., pe lângă 'nalte blocuri,
Flori..., în...
Ești..., doina românească, cu mult duiosul vers,
Ești..., marșul libertății, ce sună-n univers,
Comori de-nvățături, sădești în generații,
Și crești în noi, avânturi, spre nevisate spații.
Ești..., clocotul din fabrici, și sporul din...
Poezie de Constantin Obadă despre chibzuință, bucurie, dorință, spirit, atomi, univers, pietre, fapte, comoară, națiuneDin apuse vremuri,
Iscate de soare,
Din oglinzi de mare,
În castel de nori,
Au curs călătoare,
Sculptând reliefuri,
Rare, când, puhoi,
Reci și calde ploi!
Astmatic, șuieră pe straturi,
Cu-nvolburări, ce nasc fiori,
Un vânt viclean, pornit în salturi,
Să sfâșie, firave flori!
Cu vaiet surd, din vrejuri goale,
Plâng trandafirii, pe alei,
Că soarele, s-a tras din cale,
Și toamna, vine...
Poezie de Constantin Obadă despre bătrânețe, inocență, flori, grădină, viclenie, povară, soare, tinerețe, toamnă, moarteIubesc, tarlaua țării, cu grâna colectivă,
Ca primăvara Mai-ul, cu teiul, deopotrivă,
Iubesc umana muncă, în ritmuri cadențate,
Cu zorul și cu sporul, care-o-ndrăgesc, în toate.
Iubesc, satele mândre, cu noi cușme de țiglă,
Tăiate de...
Poezie de Constantin Obadă despre curaj, prietenie, jocuri, tragedie, foc, regret, armonie, comunism, oameni, admirațieSlăvită fii, în veci, sublimă poezie,
Tu..., Zână îndrăgită, de tineri și bătrâni,
Arome-nmiresmate, simțirea ne-o îmbie,
Să închinăm, în cinstea, poeților români!
Octombrie-i brumar, al nopților de toamnă,
Iar ziua, rumenește,...
Poezie de Constantin Obadă despre români, tinerețe, zei, poezie, luptă, zbor, oameni, toamnă, salariu, ziSar, din gânduri sclipitoare,
Versuri noi, rime sprințare,
Eu, le prind și fac anume,
Să vibreze-n om și-n lume!
Versul, sună din aripe,
Oglindind din viață, clipe,
Luminează vremi, din ape,
De-ntuneric, să le scape!
Curg,
inimile noastre,
râuri,
de dragoste,
în,
fluviu sonor!
Valuri,
înspumate,
de viață,
soare,
râvnă,
și dor,
ele,
escaladează,
ultimul versant.
Acolo,
da,
numai,
acolo,
sus,
e lacul,
sclipitor,...
Ca și ape, trec în valuri,
Versuri noi și săltărețe,
De le prind cumva la maluri,
Rimele, le fac podețe!
Hora muncii cânt din liră,
Sonurile țin pereche,
Chiar pe unii dacă miră,
Vreau cântare la ureche!
Sune versul, cânte...
Poezie de Constantin Obadă despre fericire, respect, știință, români, artă, artă fotografică, eternitate, țară, bine, viațăInimile noastre,
curg,
râuri, de dragoste,
în,
fluviul sonor,
de fapte și viață.
Ele, sunt pulsul,
și dau,
strălucire nouă,
țării.
Înspumate valuri,
de soare,
râvnă și dor,
ele urcă,
ultimul versant.
Acolo,...
Pe ecranul urbei mele,
Toamna, curge în imagini,
Brâu voinic, țesut din stele,
Frânge uliți și paragini.
Case joase, strâmbe-n tocuri,
Cu tristeți în bagdadii,
Trec, pe lângă multe blocuri,
Flori, în vânt de păpădii!
