Mi-i sufletul atât de trist,
În dimineața asta clară,
Cum e credința întru Crist,
Dogmatica ei milenară.
Și mă învălui în noian,
De sonuri care bat în tragic,
De parcă am primit un an,
Și tot în jur îmi pare magic.
Mă mângâie...
Poezie de Constantin Obadă despre magie, glumă, tragedie, credință, tristețe, suflet, toamnă, vis, dorTot căutăm, ne căutăm,
până ne-ngropăm,
ca din noi să crească,
iarba fericirii!
E sensul rotirii,
Restu-i doar o glumă,
Mânjită cu humă!
Un paradox îmi pare viața,
Ca apa mărilor ce-ngheață.
Miracolu-i la suprafață,
De-ar îngheța din fundul mării?
Fericită-i apa vieții,
E ca marea când îngheață,
Morți am fi în arca gheții,
De-ar fi fundul suprafață.
Când curg din mine ape clare,
În zori spre țărmuri infinite,
Nu sunt decât imaginare,
Istorii veșnic pomenite.
Când m-afund în rai de vise,
Și pradă cad melancoliei,
Din nebuloase de abise,
Renasc în cântul ciocârliei.
Când...
Poezie de Constantin Obadă despre istorie, rai, eternitate, noapte, vis, zi de naștere, soare, viațăZboară visul meu spre lună,
Oglindit în marea nopții,
Și din flori de stele-adună,
Dor muiat în taina minții!
Fetițele cu ochelari,
Ascund privirii dulci mistere,
Ca slova unor cărturari,
Ce primenesc a lumii ere.
De ai noroc să le pătrunzi,
Prin rază viselor striate,
Ca-ntr-o pădure te afunzi,
Dorințelor nevinovate.
Și parc-ai vrea...
Drumul meu e drum de piatră,
Sfărâmat de mii de roți,
Ca un cântec trist de șatră,
Din ghiocuri și netoți.
Ce duhuri nevăzute poartă,
Povara sorții, ispitind?
Nădejdea e o biată artă,
Ce-și taie creanga-ncet iubind.
Și de-o...
Seara strânge în unghere,
Raza zilei care piere,
Tot imperiul de lumină,
Scade-n vrajă genuină.
Din nimicuri iese totul,
Ca și morile de-notul,
Noaptea prinde strălucire,
Să vegheze peste fire!
O dulce bunicuță, mi-a spus că în iubiri,
Mor visele urâte, cum mor iubind satiri,
Cum basmele se leagă, cu alte mii de basme,
Cu rosturile vremii, adeseori fantasme.
Că omul spre lumină, tot cade-n întuneric,
Dar nu renunță pururi,...
Poezie de Constantin Obadă despre cer, oameni, luptă, urâțenie, vis, întuneric, povești, frumusețe, lumină, poezieMartore stau streașine de case,
Umede de-a nopți-nrourare,
Rebegite țârâiesc încet sfioase,
Prelungiri de eri prin mine-n ere.
Veșnică e pura dimineață,
Soră cu lumina suitoare,
Cugetarea mea tăcută-nvață,
Cum că viața nu-i decât...
Nopți cu mii de stele,
Sună-n cântecele mele,
Zile scriu în zări senine,
De iubirea lor de tine.
Nopțile de doruri pline,
Scrise-n cărțile divine,
Dar în noaptea cărții mele,
De citești prinzi mii de stele.
Stau dor în prag de vise, să văd eternul schimb,
S-admir cum arămește amurgul ca un nimb,
Altare invadate de umbre beau lumini,
Din depărtări te cheamă, splendorii să te-nchini.
Dragă mi-i țara cu datini străbune,
Zidită-n istorii de armii române.
Dragi îmi sunt Domnii cu gânduri semețe,
Pioși ctitorind minuni Voronețe.
Dragă mi-i țara carpaților roată,
De-i timpul senin de vântură zloată.
Dragi îmi sunt...
Poezie de Constantin Obadă despre țară, istorie, minune, timp, cugetare, flori, grădină, soare, poezieCupola cea albastră de-ar ține ani în șir,
Chiar soarele iubit ar nimici natura,
Tot ce-i în jurul nostru-ar fi un cimitir,
Iar setea fără margini ar devora făptura.
Dar nu se-ntâmpl-acestea și nori îmbietori,
Chiar și-n pustiuri duc,...
Poezie de Constantin Obadă despre schimbare, tristețe, uitare, cer, soare, dumnezeu, natură, oameni, moarteUnde-i vremea lumii care,
Flori purta în roza ei,
Unde buruieni amare,
Erau smulse cu temei?
Azi maestrul vremii noastre,
Simțitor la buruian,
Radios, solemn, albastru,
Vede-n toți un nou Luchian.
Martore stau streașine de case,
Umede de-a nopți-nrourare,
Rebegite țârâiesc încet sfioase,
Prelungiri de eri prin mine-n ere.
Veșnică dar nouă dimineață,
C-o rotire de lumini stelare,
Cugetarea mea acum învață,
Că viața nu-i...
Când dorul tolănit visării,
Visa pe drumuri simplu om,
Din toate valurile mării,
Cu toate frunzele din pom,
Vibram suave dulci avânturi,
Întrezărite-abia în cânturi.
Când dorul gând, m-a dat iubirii,
Eram pe drumul fericit,
Din...
Poezie de Constantin Obadă despre dor, monotonie, vis, simplitate, fericire, iubire, vechi, cer, poezieStau vis în prag de dor, vibrând seară de seară,
Cum picură amurguri, arama solitară,
Altare răzvrătite de umbre, beau lumini,
Când recreaz-un farmec la care să te-nchini,
Icoane fără seamăn din nou se ivesc,
Cum n-a văzut în temple,...
Poezie de Constantin Obadă despre creştinism, virtute, sânge, farmec, umbră, vis, dor, lume, stele, poezieO dulce bunicuță, mi-a spus că în iubiri,
Mor visele urâte, și zmeii și satiri,
Că basme leagă viața și viața leagă basme,
Că toate-s amintiri deși întâi fantasme.
Cu două mâini am tot săpat,
La temelii de vremuri,
Și cu sudori am tot udat,
Ca tu să nu mai tremuri.
Din grele nopți cască lumină,
Să leg cu noi apoteoze,
Vieții visuri de grădină,
Și munților cântări mai roze.
