Iubită dulce, o, mă lasă

Poezie de Mihai Eminescu despre Grație, Ochi, Întuneric, Pasiune, Mister, Păcat, Sfârșit, Copii, Bine, Speranță

Iubită dulce, o, mă lasă

Iubită dulce, o, mă lasă
Să privesc faţa-ţi, ochiul tău ceresc,
Să mângâi păru-ţi d-auree mătase,
Privindu-te, de-amor să nebunesc!
Ah! braţul tău rotund e alb - se lasă
Ci graţie pe umerii-mi - privesc
În ochii tăi, în faţa ta - în gura jună,
S-ascult uimit la vorba ta nebună!

Nebună, că nu are şir şi minte,
Ci graţie ş-amor copilăros,
La gura ta, care zâmbind îmi minte
Spre-a coperi misterul cel duios,
Ce-mi spune nu - când da ochiu-ţi fierbinte
Din genele-i îmi spune voluptos ¬
Ah, tot amorul meu, copil în raze,
E concentrat în fiinţa-ţi luminoasă!

Surâsul tău o rază e de soare,
Şi ochii tăi sunt stele-n noaptea mea,
Şi sânul tău de vergină, ninsoare,
Ce lin l-acoperi tu cu mâna ta,
Când tremurând priveşti şi zâmbitoare
L-a lui dulci flori ce cresc alăturea -
Şi sărutarea ta - oh, spune, spune
Cu ce s-aseamăn dulcea-acea minune!

De n-ai fi tu, ce-ar folosi viaţa,
Speranţele-i, şi binele-i, şi tot!
Un vis ar fi amestecat cu ceaţa,
Un chin ar fi - ce 1-aş sfârşit să pot;
Pe când astfel o noapte e măreaţă,
Pierdută-n stele ce în ceri înot,
Prin ele trece melancolic luna ¬-
O gură dă-mi, iubito - şi-ncă una!

Spre sărutare gura-ţi se încreaţă
Şi ochii tăi privesc întunecat
Şi ,visători. - Iubito, tu, glumeaţă,
Nu ştii c-a săruta e un păcat
Şi că-n întunecata lor dulceaţă
Nu s-uită ochii de copil vrodat'
¬Fără să plângă-n urmă-a lor langoare
Şi voluptoasa lor întunecare!

Căci ce ai zice dacă eu acuma
Aş uita toate... tu mă înţelegi ¬
E drept că ţie-o vorbă-ţi trebui numa
Ca toată firea mea în lanţ s-o legi ¬
Dar vorba ceea serie-ori de glumă
Cu care pasiunea-mi s-o diregi
Vei spune tu? - O, taci - o, taci, n-o spune -
Ai spus-o ?-S mânios, tu,-nţelepciune !

În van vorba ta blând povăţuieşte
La seriozitatea ta surâd;
Spre sărutare gura-ţi se-ncreteşte,
Spre sărutare ochii tăi se-nchid;
Şireată eşti! sub geana ce umbreşte
Ochii-ţi sclipesc, şi-mi pare că ei râd;
Cu braţul ţi-i acoperi?... Supărată?
Ce te prefaci, iubita mea şireată!
Data scrierii: 1871
Poezie de Mihai Eminescu despre grație, ochi, întuneric, pasiune, mister, păcat, sfârșit, copii, bine, speranță.
Rate this writing:
Generează un alt cod=  

Mihai Eminescu (1850-1889) Cel mai mare poet roman si unul din marii poeti universali

S-a născut pe: 15 jan 1850.
S-a stins din viaţa în data de 15 jun 1889, la vârsta de 39 ani.