Zaibărul
Elogii vinului şi viei
De oltenii toţi iubit,
Zăibăru-i rubin topit,
Muzică potabilă,
Muză inefabilă.
De oltenii toţi iubit,
Zăibăru-i rubin topit,
Muzică potabilă,
Muză inefabilă.
Azi de ziua ta închin
Soiuri vechi de vin divin;
Hai să ridicăm paharul,
Sus Feteasca, sus Cotnarul,
Galbena de Odobeşti,
Zaibărul de Băileşti!
Sus şi cu un vin pelin,
Să ne veselim din plin!
Dacă ţii la băutură,
Sus paharul încă-o...
Sus, pe deal, în a mea vie,
Frunzele au ruginit,
Iar la noi e veselie,
Căci e vremea de iubit.
Fierbe mustul în butoaie,
Dar şi curge în pahare,
Iar pastrama cea de oaie,
Sfârâie pe trei grătare.
Sus, pe deal, în marea vie,
Frunzele au ruginit,
Jos, la cramă,-i veselie,
Căci e vremea de iubit.
Cântă unii din cimpoaie,
Sfârâie-n grătar pastrama,
Vinul curge în şuvoaie,
De cheflii e plină crama.
Iarna poate-acum să vină,
Cu...
Primu-aduce sănătate,
Cel de-al doilea ‒ voluptate,
Ăl de-al treilea ‒ veselie,
Cel de-al patrulea ‒ beţie,
Cinci aduce necuvi'nţă,
Şase ‒ ceartă şi nesăbuinţă,
Şapte-aduce un scandal
Şi ajungi la tribunal.
Coca fost-a inventată
De un farmacist odată,
Pe post de medicament,
Cică bun ca tratament
Demn de însuşi Esculap,
Bun pentru dureri de cap,
Impotență, astenie,
Antidrog şi dispepsie.
Din Americi până-n China,
De la Poli până-n...
Pepsi-a fost, o spun simplist,
Inventat de-un farmacist
Şi vândut ca digestiv,
Şi-nviorător activ.
Din Americi până-n China,
De la Poli până-n Burkina,
Din Finlanda în Angola
Se consumă pepsi-cola,
Cea mai bună băutură
Ce ai pus...
Dau cadou, de Dragobete,
Ciocolate pentru fete;
Dar e bine de ştiut,
Că dau una pe-un sărut…
Eu port cu cinste-un nume sfânt,
De bun creştin, martir preasfânt,
Ce e un símbol al credinței
Şi un simból al biruinței,
Căci unul este Gheorghe Sfântul,
Ce-i venerat pe-ntreg Pământul,
De ortodocşi, de anglicani,
Catolici şi chiar...
Mulţi Gheorghe fost-au pe Pământ,
Dar numai unul a fost sfânt,
Doar unul a ucis balaur
Şi are nimb de sfânt, de aur.
Născutu-l-au părinţi creştini,
Greci la origine, blajini,
În Capadochia romană
Provincie răsăriteană.
A fost un...
Azi pământul ţării-l ară
Venetici din altă ţară;
Roadele lui le culeg
Vrun arab sau vrun norveg.
ELOGIU PĂMÂNTULUI Mă-nclin în faţa ta, Pământ, Căci tu eşti bun, că tu eşti sfânt ! Atât de mult tu eşti de bun, Că nu hrăneşti doar omul bun; Pământ creat de Dumnezău, Tu îl hrăneşti şi pe cel rău; Nu doar pe cel ce-i rău cu mine, Ci şi pe cel...
Bunicii şi străbunii mult sânge au vărsat,
Pentr-ún pământ pe care-n sudoare l-au lucrat,
Iar noi, noi, epigonii, nedemni urmaşi, haini,
Îl dăm azi pe nimica, îl vindem la străini.
Omule, bătu-te-ar Sfântul,
Nu dispreţui Pământul,
Că-n el grâul încolţeşte
Şi pe tine te hrăneşte.
Pe Pământ tu îţi duci viaţa
Şi îi simţi vieţii dulceaţa;
Îţi dă apă, îţi dă hrană,
Fructe, flori, vin în stacană.
Pe Pământ trăiesc toţi...
Aş vrea să fiu Zefirul care în cale-ţi zboară
Şi blând, cu-o adiere, el toată te-nfioară.
Aş vrea să fiu Zefirul, cu boarea lui plăcută,
Ce blând, cu-o adiere, el buzele-ţi sărută.
Când condeiul într-o parte el îşi dă, târziu în noapte,
Bate vânt tăios afară, astăzi dinspre miazănoapte;
Înspre somn îşi poartă paşii, lent, cu multă demnitate,
Tot gândind la mersul lumii şi la versuri minunate.
Înainte să se culce, obosit, adus de spate,
Într-un colţ în cui şi-agaţă "a lui haină roasă-n coate";
Îşi sărută copilaşii, soaţa – care-n vis zâmbeşte,
Şi gândind la mersul lumii el în somn se adânceşte.
Când târziu, în miez de noapte, el spre somn îşi poartă paşii,
Îşi sărută-ncet soţia şi-şi sărută copilaşii,
Şi în somn se adânceşte – clipe dulci şi minunate,
Cu un ultim vers în minte despre lumile create.
Să-mi explice, bre, şi mie,
Un deştept, ce multe ştie,
Cum e cu-acest paradox,
Care-i cam neortodox:
Ne spun popii, cu temei,
Că ei, dracii, n-au femei;
Cum se face, neam de daci,
Că femeile au draci?
Nu-i poezie ca rondelul,
Nu-i fruct cum este strugurelul,
Nu-i vin cum este tulburelul
Şi nici parfum cum e Chanelul.