Aş vrea să fiu Zefirul care în cale-ţi zboară
Şi blând, cu-o adiere, el toată te-nfioară.
Aş vrea să fiu Zefirul, cu boarea lui plăcută,
Ce blând, cu-o adiere, el buzele-ţi sărută.
Când condeiul într-o parte el îşi dă, târziu în noapte,
Bate vânt tăios afară, astăzi dinspre miazănoapte;
Înspre somn îşi poartă paşii, lent, cu multă demnitate,
Tot gândind la mersul lumii şi la versuri minunate.
Înainte să se culce, obosit, adus de spate,
Într-un colţ în cui şi-agaţă "a lui haină roasă-n coate";
Îşi sărută copilaşii, soaţa – care-n vis zâmbeşte,
Şi gândind la mersul lumii el în somn se adânceşte.
Când târziu, în miez de noapte, el spre somn îşi poartă paşii,
Îşi sărută-ncet soţia şi-şi sărută copilaşii,
Şi în somn se adânceşte – clipe dulci şi minunate,
Cu un ultim vers în minte despre lumile create.
Să-mi explice, bre, şi mie,
Un deştept, ce multe ştie,
Cum e cu-acest paradox,
Care-i cam neortodox:
Ne spun popii, cu temei,
Că ei, dracii, n-au femei;
Cum se face, neam de daci,
Că femeile au draci?
Nu-i poezie ca rondelul,
Nu-i fruct cum este strugurelul,
Nu-i vin cum este tulburelul
Şi nici parfum cum e Chanelul.
Melodia preferată,
Şi acum ca şi-altădată,
De bătrâni şi-ndrăgostiţi,
De toţi cei ce-s fericiţi.
Sus, pe cer, răsare luna,
Eu în parc sunt cu Miruna
Şi îi spun că o iubesc,
O sărut, sărut primesc,
Pe o bancă, sub gorun,
Ce mai facem nu vă spun...
Astăzi, ca întotdeauna,
De pe deal răsare luna,
Argintie, maiestoasă,
Blândă şi misterioasă.
De la Facere încoace,
Cum e scris în zodiace
Şi-au spus înţelepţii ţării,
Luna e stăpâna mării.
Cum au spus demult epopţii,
Luna e regina nopţii
Şi a stelelor crăiasă,
Mândră, dar capricioasă.
Cu vocea ta de aur,
Cu graţia de laur,
Cu părul de mătase,
Cu trăsături frumoase,
Ţinuta de regină,
Céline, tu eşti divină.
Guralive vrăbiuţe,
Certăreţe şi prostuţe,
Nu observă că pisica
O să prindă păsărica.
Nu observă când, parşivă,
Ca şi cum n-ar fi nimica,
Se apropie pisica...
Pe mulţi prelaţi, cât am trăit,
În versuri i-am muştruluit;
Îi rog smerit, cu demnitate,
Ca să mă ierte de păcate!
Iuda Íscariotul, rău scrâşnind din dinţi,
Pe Isus Hristos vândut-a pe 30 de-arginţi;
Iudele te vând azi pentru numai câţiva lei,
Fiecare iudă are astăzi preţul ei.
De n-aţi vota ca nişte oi,
N-ar fi aleşi doar lupi la noi;
Un pic de minte de-aţi avea,
Pe lupi voi nu i-aţi mai vota.
Celebrul nostru grecotei,
Orbit de farmecele ei
Şi de-a lui poftă sexuală,
Ce i-au luat mintea genială,
La toanele ei, dezbrăcat,
El s-a lăsat încălecat
De prea frumoasă curtezană,
Precum un cal de-o amazoană.
A stat umil în patru...
Frumoasă-i floarea de cais,
Cum alte flori nu-s nici în vis,
Cu albul ei imaculat,
Parfum suav şi delicat,
O floare de poeţi cântată,
Ce te încântă şi te-mbată.
Spunea-n extaz azi un crăieş:
Frumoasă-i floarea de cireş,
Cu albul ei imaculat,
Parfumul de poeţi cântat,
O floare-aşa de minunată,
Ce te încântă şi te-mbată.
Slavă ţie, scumpă mamă!
Toţi copiii tăi te cheamă
Ca, din sferele cereşti,
Azi să vii să-i întâlneşti.
Din Grădina Raiului,
Cu puterea graiului,
La-ntâlnirea minunată,
Să-l aduci pe-al nostru tată!
Toţi ne vom îmbrăţişa,
Cu drag ne...
