Primu-aduce sănătate,
Cel de-al doilea ‒ voluptate,
Ăl de-al treilea ‒ veselie,
Cel de-al patrulea ‒ beţie,
Cinci aduce necuvi'nţă,
Şase ‒ ceartă şi nesăbuinţă,
Şapte-aduce un scandal
Şi ajungi la tribunal.
Coca fost-a inventată
De un farmacist odată,
Pe post de medicament,
Cică bun ca tratament
Demn de însuşi Esculap,
Bun pentru dureri de cap,
Impotență, astenie,
Antidrog şi dispepsie.
Din Americi până-n China,
De la Poli până-n...
Pepsi-a fost, o spun simplist,
Inventat de-un farmacist
Şi vândut ca digestiv,
Şi-nviorător activ.
Din Americi până-n China,
De la Poli până-n Burkina,
Din Finlanda în Angola
Se consumă pepsi-cola,
Cea mai bună băutură
Ce ai pus...
Dau cadou, de Dragobete,
Ciocolate pentru fete;
Dar e bine de ştiut,
Că dau una pe-un sărut…
Eu port cu cinste-un nume sfânt,
De bun creştin, martir preasfânt,
Ce e un símbol al credinței
Şi un simból al biruinței,
Căci unul este Gheorghe Sfântul,
Ce-i venerat pe-ntreg Pământul,
De ortodocşi, de anglicani,
Catolici şi chiar...
Mulţi Gheorghe fost-au pe Pământ,
Dar numai unul a fost sfânt,
Doar unul a ucis balaur
Şi are nimb de sfânt, de aur.
Născutu-l-au părinţi creştini,
Greci la origine, blajini,
În Capadochia romană
Provincie răsăriteană.
A fost un...
Azi pământul ţării-l ară
Venetici din altă ţară;
Roadele lui le culeg
Vrun arab sau vrun norveg.
ELOGIU PĂMÂNTULUI Mă-nclin în faţa ta, Pământ, Căci tu eşti bun, că tu eşti sfânt ! Atât de mult tu eşti de bun, Că nu hrăneşti doar omul bun; Pământ creat de Dumnezău, Tu îl hrăneşti şi pe cel rău; Nu doar pe cel ce-i rău cu mine, Ci şi pe cel...
Bunicii şi străbunii mult sânge au vărsat,
Pentr-ún pământ pe care-n sudoare l-au lucrat,
Iar noi, noi, epigonii, nedemni urmaşi, haini,
Îl dăm azi pe nimica, îl vindem la străini.
Omule, bătu-te-ar Sfântul,
Nu dispreţui Pământul,
Că-n el grâul încolţeşte
Şi pe tine te hrăneşte.
Pe Pământ tu îţi duci viaţa
Şi îi simţi vieţii dulceaţa;
Îţi dă apă, îţi dă hrană,
Fructe, flori, vin în stacană.
Pe Pământ trăiesc toţi...
Aş vrea să fiu Zefirul care în cale-ţi zboară
Şi blând, cu-o adiere, el toată te-nfioară.
Aş vrea să fiu Zefirul, cu boarea lui plăcută,
Ce blând, cu-o adiere, el buzele-ţi sărută.
Când condeiul într-o parte el îşi dă, târziu în noapte,
Bate vânt tăios afară, astăzi dinspre miazănoapte;
Înspre somn îşi poartă paşii, lent, cu multă demnitate,
Tot gândind la mersul lumii şi la versuri minunate.
Înainte să se culce, obosit, adus de spate,
Într-un colţ în cui şi-agaţă "a lui haină roasă-n coate";
Îşi sărută copilaşii, soaţa – care-n vis zâmbeşte,
Şi gândind la mersul lumii el în somn se adânceşte.
Când târziu, în miez de noapte, el spre somn îşi poartă paşii,
Îşi sărută-ncet soţia şi-şi sărută copilaşii,
Şi în somn se adânceşte – clipe dulci şi minunate,
Cu un ultim vers în minte despre lumile create.
Să-mi explice, bre, şi mie,
Un deştept, ce multe ştie,
Cum e cu-acest paradox,
Care-i cam neortodox:
Ne spun popii, cu temei,
Că ei, dracii, n-au femei;
Cum se face, neam de daci,
Că femeile au draci?
Nu-i poezie ca rondelul,
Nu-i fruct cum este strugurelul,
Nu-i vin cum este tulburelul
Şi nici parfum cum e Chanelul.
Melodia preferată,
Şi acum ca şi-altădată,
De bătrâni şi-ndrăgostiţi,
De toţi cei ce-s fericiţi.
Sus, pe cer, răsare luna,
Eu în parc sunt cu Miruna
Şi îi spun că o iubesc,
O sărut, sărut primesc,
Pe o bancă, sub gorun,
Ce mai facem nu vă spun...
Astăzi, ca întotdeauna,
De pe deal răsare luna,
Argintie, maiestoasă,
Blândă şi misterioasă.
De la Facere încoace,
Cum e scris în zodiace
Şi-au spus înţelepţii ţării,
Luna e stăpâna mării.
Cum au spus demult epopţii,
Luna e regina nopţii
Şi a stelelor crăiasă,
Mândră, dar capricioasă.
