Hristos
Poezii religioase, 25.03.2025
Cum se ştie din vechime,
Hrist e parte din Treime,
Este mult iubitul Fiu
Al lui Dumnezeu Cel viu.
E Cel fără de păcat,
Ce-n Isus s-a întrupat,
Cel de oameni iubitor
Şi al lor Mântuitor.
Cum se ştie din vechime,
Hrist e parte din Treime,
Este mult iubitul Fiu
Al lui Dumnezeu Cel viu.
E Cel fără de păcat,
Ce-n Isus s-a întrupat,
Cel de oameni iubitor
Şi al lor Mântuitor.
Toţi creştinii, cu iubire, Azi serbăm Buna Vestire, Când Arhanghelul Gavril, Mesager din Cer, agil, A vestit-o într-o seară Pe cea pururea Fecioară, Ceá plină de har, Maria, Că-L va naşte pe Mesia. Îngerul, cu-o plecăciune, În chip de...
În Grădina Poeziei, Muza,-n culmea bucuriei, C-un păr blond şi pus pe moaţe, Uşurel îmi cade-n braţe. Mâinile şi le-mpleteşte După gâtu-mi, ştrengăreşte, Strâns noi ne îmbrăţişăm Şi cu foc ne sărutăm... Spune-ncet că mă iubeşte Şi din suflet îmi...
Sunt pomeni adevărate
Lucrurile ce-s curate,
Din a ta agonisită,
Doar din munca ta cinstită.
Nu-i pomană creştinească,
Ci-i o faptă păgânească,
Să dai ceva ce-i spurcat,
Sau cevá ce-i din furat.
Chiar de-ai construi biserici,
Sau...
Câinilor, tu ia aminte,
Nu le da din cele sfinte!
Cele ce le-am scris mai sus,
Le-a spus Domnul nost Isus.
Nu-i o faptă milostivă
Câinilor să daţi colivă,
Nu-i nici să le daţi colaci,
Căci îi bucuraţi pe draci.
Spune vorba din bătrâni,...
Sunt fericit că şi-azi sunt viu,
Că-s sănătos şi sunt hazliu,
Că singur mă ridic din pat,
Că viaţa nu m-a-ngenuncheat.
Sunt fericit că pot să merg,
Că încă mai pot să alerg,
Că văd, aud şi că vorbesc,
Că pot să scriu şi să citesc.
Sunt...
Papagalul meu vorbeşte
Mult mai bine româneşte,
Mai corect, mai literar,
Mai raţional, mai clar,
Décât Ion Marcel Ciolacu,
Care, cică, n-a luat bacu'.
Îl învăţ acum să scrie,
Să-l bag în Academie…
Covorul ei superb de flori
E-o poezie în culori,
Ce-o scrie cu cuvântul
Ce ei i-e scump: pământul.
În lumea muritorilor,
Ea e Regina florilor,
Iar când ea trece pe alei,
Se-nclină flori în faţa ei.
Sora noastră, Lidioara,
Te-ai născut cu primăvara.
Mama noastră, curajoasă,
Te-a născut în sat, acasă,
Ajutată de Mitrana,
Bună ca şi Sfânta Ana,
Moaşa satului, bătrână,
Care astăzi e ţărână.
Au trecut ani mulţi şi veri,
Mi-amintesc...
Mă întreabă-un tontolog:
‒ Ce e un ginecolog?
‒ E un medic ce lucrează
Unde ceilalţi se distrează.
Eu albe flori de lămâiţă,
De ziua ta-ţi pun în cosiţă;
Sunt un simbol al purităţii
Şi unul al feminităţii.
Florile sunt albe, foarte parfumate,
Ca nişte coroane, mari şi minunate;
Ele sunt un símbol vechi al purităţii,
Dar sunt şi un símbol al feminităţii.
Şi mai sunt símbolul dragostei eterne
Şi al amintirii, dragostei fraterne.
Florile...
Vin nobil, de esenţă pură,
L-am tot băut (cine n-ar vrea?),
L-aş bea şi-acum, la vârsta mea,
Dar nu mai ţin la băutură…
Doamne,-aceste trei cuvinte,
Ce-s menite s-o prezinte,
Nu sunt numai minunate,
Pe deplin sunt meritate!
Rar vedem aşa o floare
Cum e-aceea de cicoare;
E superbă şi albastră,
Şi stă minunat în glastră.
Florile sunt ligulate,
Cu petalele zimţate,
Iar culoarea bleu ciel
E superbă-n bucheţel.
Plantele sunt cultivate
Încă din antichitate:...
pe sâni, pe gură,
Pe tot ce are-a ta făptură,
Tot trupu-ţi "cântă", Anişoara,
Cum cântă sub arcuş vioara.
Când soţia-i supărată ‒
Se întâmplă câteodată ‒
Tu să-i ceri, smerit, iertare,
Nu cu vorbe, ci cu-o floare!
Poţi să-i ceri chiar c-un buchet,
Însoţit de-un Cabernet.
Te-o ierta într-un minut,
Cu un zâmbet şi-un sărut.
Eu am acasă o sirenă*,
Nu fac amor cu o balenă;
Sunt tânăr, doamnă, şi romantic,
Nu fac amor c-un transatlantic.
Eu v-am mai spus că nu-s nebun,
Nici nu aş şti cum să vă pun;
Când eu acasă-am o sirenă*,
Cum să fac sex cu o balenă?
La nebunie-mi place să merg prin Europa
Şi să o am alături pe draga-mi Penelopa,
Să vizităm castele, muzee, munţi şi grote,
Să rupem, la "plimbare", trei rânduri de ciubote.