Flori de lămâiţă
Elogii florilor, 15.09.1992
Eu albe flori de lămâiţă,
De ziua ta-ţi pun în cosiţă;
Sunt un simbol al purităţii
Şi unul al feminităţii.
Eu albe flori de lămâiţă,
De ziua ta-ţi pun în cosiţă;
Sunt un simbol al purităţii
Şi unul al feminităţii.
Florile sunt albe, foarte parfumate,
Ca nişte coroane, mari şi minunate;
Ele sunt un símbol vechi al purităţii,
Dar sunt şi un símbol al feminităţii.
Şi mai sunt símbolul dragostei eterne
Şi al amintirii, dragostei fraterne.
Florile...
Vin nobil, de esenţă pură,
L-am tot băut (cine n-ar vrea?),
L-aş bea şi-acum, la vârsta mea,
Dar nu mai ţin la băutură…
Doamne,-aceste trei cuvinte,
Ce-s menite s-o prezinte,
Nu sunt numai minunate,
Pe deplin sunt meritate!
Rar vedem aşa o floare
Cum e-aceea de cicoare;
E superbă şi albastră,
Şi stă minunat în glastră.
Florile sunt ligulate,
Cu petalele zimţate,
Iar culoarea bleu ciel
E superbă-n bucheţel.
Plantele sunt cultivate
Încă din antichitate:...
pe sâni, pe gură,
Pe tot ce are-a ta făptură,
Tot trupu-ţi "cântă", Anişoara,
Cum cântă sub arcuş vioara.
Când soţia-i supărată ‒
Se întâmplă câteodată ‒
Tu să-i ceri, smerit, iertare,
Nu cu vorbe, ci cu-o floare!
Poţi să-i ceri chiar c-un buchet,
Însoţit de-un Cabernet.
Te-o ierta într-un minut,
Cu un zâmbet şi-un sărut.
Eu am acasă o sirenă*,
Nu fac amor cu o balenă;
Sunt tânăr, doamnă, şi romantic,
Nu fac amor c-un transatlantic.
Eu v-am mai spus că nu-s nebun,
Nici nu aş şti cum să vă pun;
Când eu acasă-am o sirenă*,
Cum să fac sex cu o balenă?
La nebunie-mi place să merg prin Europa
Şi să o am alături pe draga-mi Penelopa,
Să vizităm castele, muzee, munţi şi grote,
Să rupem, la "plimbare", trei rânduri de ciubote.
Trec anii mei grăbiţi, în zbor,
Şi într-o zi eu o să mor.
Nu ştiu de fi-va azi sau mâine,
Sau de va fi cumva poimâine,
De fi-va peste luni sau ani,
Acasă sau pe sub castani;
Dar orice-aş face, orice-ar fi,
Şi eu, ca şi-alţii, voi muri....
Sunt oameni extraordinari,
Ingenioşi, buni gospodari,
Deştepţi, frumoşi ca nişte zei,
Dar se mănâncă între ei.
La Neptun fiind, la mare,
Stând pe plajă-ntins la soare,
O nudistă îndrăzneaţă,
Toată nuri şi la păr creaţă,
M-a-ntrebat dacă mai poate…
I-am zâmbit: Da, pe probate!...
Onoarea nu-i o marfă, ce-o cumperi de la piaţă,
N-o vinde la tarabă cumva vre-o precupeaţă;
Mai mult, tu ia aminte le ce îţi spun, frăţâne:
Odată ce-ai pierdut-o, pierdută-n veci rămâne.
De când mă ştiu, eu pot să jur,
Pe nimeni n-am pupat în c*r,
Şi nici nu m-am lăsat pupat,
Deşi destui au încercat…
S-au dus cu toţii la spital,
La un chirurg fenomenal,
Ce le-a lărgit mult beregata
Şi-acum mănâncă cu găleata.
Cu zaibăr, praz şi leuştean.
Sunt, paşă, neam de oltenaş
Şi praz eu îţi vând mintenaş,
De îmi dai calul tău arab:
Pe El-Zorab.
Când tu ieşi la plimbare, natura te salută,
Pământul e ferice că talpa ţi-o sărută,
Iar Soarele, pe boltă, din mersu-i se-opreşte,
Frumoasă fără seamăn, el ţie îţi zâmbeşte;
Cu ale sale raze, străluce' şi mai tare,
Deşi-s iubit de tine,...
Că-s cerşetoare sau regine,
Că sunt babete sau bambine,
Şatene, blonde sau brunete,
Nu súnt femei făr' de secrete.
Am văzut femei frumoase
Şi urâte ‒ chiar hidoase,
Şi deştepte, şi tembele,
Însă n-am văzut fidele!…