Eu îţi spun prieteneşte:
Când soţia te iubeşte
Şi, de ea îndrăgostit,
Tu cu ea eşti fericit,
Ţínând cont de toate-aceste,
Nu contează a cui este...
Nu port pe umeri o povară,
Ci port pe umeri o comoară:
Copilul meu, cu părul creţ,
Comoara mea cea mai de preţ.
Nu am în braţe o povară,
Ci am în braţe o comoară:
E pruncul meu, cu părul creţ,
Comoara mea cea mai de preţ.
Nu am în braţe o povară,
Ci am în braţe o comoară:
E fata mea, cu părul creţ,
Comoara mea cea mai de preţ.
Nu am în braţe o povară,
Ci am în braţe o comoară:
E fata mea, cu părul creţ,
Comoara mea cea mai de preţ.
Multe sunt pe invers în această ţară,
De-a ajuns de râs la scară planetară,
Cu Marcel Ciolacu, agramat, un fleac,
Ce-ARE FACULTATE, DAR NU ARE BAC.
Culme a ruşinii, acest om sinistru
Este-a doua oară ţării prim-ministru.
În trecut, prezent şi-n veci
Va fi Eros de la greci,
Cupidon de la romani,
Veşnic tânăr peste ani.
Dar, ştrengarul Dragobete,
Cu stea-n frunte, blonde plete,
E viclean ca un copil
Şi la fete-n pat, tiptil,
Peste noapte se strecoară,...
Azi e zi de Dragobete,
Când băieţii merg la fete;
Nu merg ca să le salute,
Ci merg ca să le sărute,
Să le facă o urare,
Să le scoată la plimbare.
Ei le dăruiesc cadouri,
Flori, inele, bibelouri.
Tot ei, plini de curtoazii,
La dedică...
Azi e Dragobetele,
Se sărută fetele,
Căci băieţii îndrăznesc
Şi le spun că le iubesc.
Ele, blonde, ocheşele,
Le promit că sunt fidele.
Azi e Dragobetele,
Se sărută fetele;
Lesbienele sunt cele
Ce se pupă între ele…
Azi e Dragobetele,
Se sărută fetele;
Cele ce sunt urâţele
Se sărută între ele…
În ziua cea de Dragobete,
Când sărutăm băieţi şi fete,
Burlacii singuri, nătăfleţi,
Se mai numesc şi "DRAGOFLEŢI".
Pun pariu pe tot ce vreţi,
Toţi bărbaţii ‒ proşti, isteţi,
Voi, întâi, toţi, dragi mei,
Vă uitaţi la sânii ei,
Nu la puiul ăsta mic,
Căruia îi dă lăptic...
Aş vrea să scriu în versuri, plin astăzi de visare,
De dragostea de Mamă, să spun cât e de mare;
Dar mâna se retrage, cuprinsă de sfială,
Doar Domnu-i pe măsură, cu mintea-I genială.
Când dragostea de Mamă în versuri vrei s-o pui,
N-ai geniu pe măsură, talent destul să spui;
Nu s-a născut poetul al cărui vers să zboare,
Să spună pe măsură cât este ea de mare.
Aş vrea să fiu un geniu, în vers superb să spun:
Ca dragostea de Mamă nimic nu e mai bun;
Aş vrea să am talentul ca versul meu să zboare,
Să spună pe măsură cât este ea de mare.
Aş vrea, măicuţă dragă, ca versul meu să zboare
Şi Domnului să-I spună de dragostea ta mare,
Că dragostea-ţi de Mamă a fost făr' de egal,
Din prima zi ca Mamă şi până la final,
Că dragostea-ţi de Mamă a fost atât de mare,
Încât pe lumea asta...
Ce spun nu-s vorbe în deşert:
Am datoria să te iert,
Dar datorie şi mai mare
E, când greşeşti, să ceri iertare.
Vă spun, cu multe plecăciuni,
Că e uşor să te răzbuni,
Şi mai uşor e ca să cerţi,
Isus a spus că tre' să ierţi.
Dar datorie şi mai mare
E-aceea ca să ceri iertare
Acelui cărui i-ai greşit,
De vrei ca să fii mântuit.
Lebedele-s minunate,
Simbol de fidelitate,
Pildă-s de statornicie
Pentru orice căsnicie.
Cuplul lor e fortăreaţa
Ce durează toată viaţa;
Ele-n "căsnicie"-mpart
Bucurii şi griji, din start.
Lebedele-ndrăgostite,
Ce iubesc şi sunt...
