Ăst grécotei românizat,
Cu bunul-simţ fiind certat,
Doar piele, os şi-un pic de zgârci,
Cu gâtul lung, de cocostârci,
Cu-nfăţişare de frizer,
Un om lipsit de caracter,
Un pic miop, ochelarist
Şi foarte, foarte narcisist,
Cu-obrazul...
Sărac, flămând şi fără bani,
La el tot scriu de şapte ani;
El creşte zilnic, voiniceşte,
Şi din crescut nu se opreşte.
El are azi, deplin umplute,
O mie pagini două sute,
Dar tot nu vrea să se oprească
Şi tot continuă să crească.
Ca prieten şi om fin,
O şampanie închin,
Azi, în cinstea ta, Ioane,
Căci eşti om de milioane!
Omule, trăieşte-ţi viaţa,
Fi'ndcă scurtă este aţa!
Înţelept fii ca Agripa,
Totuşi, tu trăieşte clipa!
Fă precum cânta rapsodul
Şi-l aplauda norodul:
"Bea, iubeşte şi mănâncă,
Căci te-aşteaptă-o groapă-adâncă!"
Oameni, fi'nţe muritoare,
Viaţa este trecătoare;
Nu se ştie când murim
Şi-i păcat s-o risipim.
Fiecine să remarce:
Timpul nu se va întoarce;
Viaţa este minunată,
Deci trăieşte clipa dată!
Să nu-ţi lipsească două (iubeşte şi petrece): Vin roşu şi amorul, căci tinereţea trece! Tu vinul savurează-l, iubita strânge-o-n braţe, Căci timpul curge-ntruna, iar Moartea vrea să-nhaţe.
Doar minţi de geniu,-naripate,
Erau pe vremuri publicate,
Savanţii mari ‒ profesori, profe ‒,
Azi publică şi... catastrofe!
Când văd atâţia impostori
În corpu-ţi de "nemuritori",
Nu vreau, nici câtuşi de puţin,
Ca membru-al tău eu să devin.
Când văd atâţi plagiatori În corpu-ţi de "nemuritori", Mulţi agramaţi, oportunişti, Îmi e ruşine că exişti.
Azi, când S-a născut Isus, Cel de oameni mai presus, Vă urez de mii de ori, Fericite sărbători! Cel născut azi să ne-ajute Să-avem pace şi virtute, Zi de zi să fim mai buni Şi la rău să fim imuni!
Vă urez de mii de ori,
Fericite sărbători;
Domnul Bun să vă ajute,
S-aveţi tot ce vreţi, virtute,
Fericire, sănătate,
Să aveţi noroc în toate,
Să aveţi şi munţi de bani,
Şi acum şi… La Mulţi Ani!!!
Nu mai e cum îl ştiam, Când eu copilaş eram; Moş Crăciun cel durduliu Astăzi e un pic zurliu: Îi cam place să se-mbete, Ba chiar se şi dă la fete…
din poiată
Mulţumit nu-i niciodată.
Las' că vine el Ignatul
Şi-i arată lui băiatul!...
Nicio grijă el nu are:
Zilnic eu îi dau mâncare,
Îi dau apă ca să bea,
Îl tratez cu o cafea,
Bălegarul i-l rânesc
Şi de hoţi eu îl păzesc.
Dar în ziua de Ignat,
Îi cer plata răspicat.
Alelei femei, bărbaţi, Eu vă rog să mă-ascultaţi: Azi e ziua de Ignat Şi mă vreţi sacrificat, Să mă faceţi preparate, Fel şi feluri de bucate. Cine-o vrea afumătură Să ajungă-o murătură!* Cine mâncă cabanos Să devină băşinos! Cel ce mâncă caltaboş...
Frunză verde busuioc,
Ţine minte, om cuminte:
Au nevoie de noroc
Cei ce n-au destulă minte.
Un proverb ne spune-n grai:
"Prost să fii, noroc să ai!"
Prost să fii, spun eu, stiharul,
Dar să ai noroc cu carul.
Alţii, cum e semnatarul,
N-au noroc nici cu paharul;
S-au născut făr' de noroc,
N-au avut şi n-au deloc.
Spune-o veche cugetare:
Omul bun noroc nu are;
Nici eu n-am avut vreodată,
Bată-l Dumnezeu să-l bată.
Chiar de eu sunt un om bun,
N-am putut să îl îmbun,
Ca să vină şi la mine,
Şi să-mi facă câte-un bine.
Spus-au oameni înţelepţi,
Vine când nici nu te-aştepţi
Şi, chiar dacă-i cânţi în strună,
Pleacă fără să îţi spună.
Semințe de pin în miere, afrodiziac natural