Când dragostea de Mamă în versuri vrei s-o pui,
N-ai geniu pe măsură, talent destul să spui;
Nu s-a născut poetul al cărui vers să zboare,
Să spună pe măsură cât este ea de mare.
Aş vrea să fiu un geniu, în vers superb să spun:
Ca dragostea de Mamă nimic nu e mai bun;
Aş vrea să am talentul ca versul meu să zboare,
Să spună pe măsură cât este ea de mare.
Aş vrea, măicuţă dragă, ca versul meu să zboare
Şi Domnului să-I spună de dragostea ta mare,
Că dragostea-ţi de Mamă a fost făr' de egal,
Din prima zi ca Mamă şi până la final,
Că dragostea-ţi de Mamă a fost atât de mare,
Încât pe lumea asta...
Ce spun nu-s vorbe în deşert:
Am datoria să te iert,
Dar datorie şi mai mare
E, când greşeşti, să ceri iertare.
Vă spun, cu multe plecăciuni,
Că e uşor să te răzbuni,
Şi mai uşor e ca să cerţi,
Isus a spus că tre' să ierţi.
Dar datorie şi mai mare
E-aceea ca să ceri iertare
Acelui cărui i-ai greşit,
De vrei ca să fii mântuit.
Lebedele-s minunate,
Simbol de fidelitate,
Pildă-s de statornicie
Pentru orice căsnicie.
Cuplul lor e fortăreaţa
Ce durează toată viaţa;
Ele-n "căsnicie"-mpart
Bucurii şi griji, din start.
Lebedele-ndrăgostite,
Ce iubesc şi sunt...
Domni şi doamne, madmoazele,
Iubiţei şi iubiţele,
Lebedele-ndrăgostite,
Care-n cuplu sunt unite,
Sunt fidele toată viaţa.
Ascultaţi aici povaţa:
Ele sunt o pildă vie
Pentru orice căsnicie.
Fiecare cum i-e felul:
Noi o bem cu păhărelul,
Iar englezii cu paharul,
Cu o cană-o bea bulgarul
Şi, cum spun ades ghiduşii,
Doar cu sticla beau toţi ruşii.
Turturelul, când curtează
Turturica, o "flatează",
Face multe plecăciuni,
Cum fac cavalerii buni,
Umflă pieptul, gurluieşte
Şi, în limba lor, fireşte,
El îi spune c-o iubeşte
Şi-o va face cât trăieşte.
Turturica, măgulită
Şi de el...
Turturica văduvită
De perechea ei iubită
Nu-şi mai ia însoţitor,
Ci se mistuie de dor.
Dacă turturica moare,
Turturelul, de-ntristare,
Se tot stinge-ncetişor
Şi de jale, şi de dor.
Asta este-o pildă vie
De sacră statornicie;
Luaţi...
Mami, iar m-ai alăptat
Şi eu iar m-am săturat;
Mulţumesc pentru lăptic!
Uite, îţi dau un pupic.
Omul care se smereşte
Spiritul şi-l întăreşte.
Omul care se smereşte
În credinţă tot sporeşte.
Omul care se smereşte
Cu puţin se mulţumeşte.
Pe cel care se smereşte,
Dumnezeu mult îl iubeşte.
Omu-atunci când se smereşte,
Dumnezeu în Cer zâmbeşte.
Spun, cu toată sfiiciunea:
N-am atins perfecţiunea,
Dar, aşa cum eu speram,
Nici prea mult azi nu mai am...
aşa cum este floarea:
Parfumu-ţi dăruieşte, nu-şi laudă splendoarea,
Ci, simplu, în tăcere, cu multă modestie,
Ţi-aduce ţie-n suflet nespusă bucurie.
(George Budoi, Poezii şi cugetări creştine, 20.12.2020).
Judecătorii Curţii AntiConstituţionale, care au salarii nesimţit de mari, vile la munte şi la mare, au solicitat guvernului să le fie decontate medicamentele de la bugetul ţării (pamflet)
Spune, tu, române, pot rămâne rece
Când în nesimţire...
E-un univers, de bună seamă,
În mult iubit cuvântul Mamă;
E cel dintâi ce îl rostim
Când noi începem să vorbim.
De toţi iubit, cuvântul Mamă
E un cuvânt de pus în ramă;
Nu e cuvânt ce-i mai frumos,
Nici altul care-i mai duios.
Pe orice...
