Și ploaia vine albă, densă, caldă
Pe culmi, peste poieni, peste genuni
Stau arborii cu palmele întinse
Și-un foșnet larg prin cetiniș răsună.
Alunecând printre nervuri și aripi
Ploaia pătrunde-n sufletul pădurii -
Și cețuri albe se...
Lucian Blaga e mut ca o lebădă.
În patria sa
zăpada făpturii ţine loc de cuvânt.
Sufletul lui e în căutare
în muta, seculara căutare
de totdeauna,
şi până la cele din urmă hotare.
El caută apa din care bea curcubeul.
El caută apa,...
În loc de pernă dorm pe-un munte
şi mă-nvelesc c-o plapumă de nori
când infinitul nu mă mai ascunde
visez năprasnic şi-atunci cobor
Mă învelesc c-o plapumă de nori
mi-e somnul cât istoria de lungă
cu geografia dragostei măsor
eternitatea...
Poezie de Costel Zăgan despre iubire, infinit, istorie, geografie, eternitate, somn, stele, flori, grădinăFaimosul trubadur [X] binecunoscut pentru ideile sale estetice și liberale contagioase ne-a părăsit pentru o lume mai bună, au anunțat la știri. Poate de acum încolo cititorii de pe Apha Centauri ne vor convinge Clasicul să scrie exclusiv pentru...
Poezie de Igor Ursenco despre scriitori, idee, familie, invenție, optimism, creier, greșeală, comunism, corp, fațăCum să-ți ierți inima
pentru că iubește
cum să-ți ierți ochii
pentru că admiră
Cum să-ți ierți mâinile
pentru că mângâie
cum să-ți ierți picioarele
pentru că aleargă spre iubire
Cum cum cum cum
bum publicitate
Gata de lansare
poetul se dezbracă
care pe care
și artă și arcă
Poetul se dezbracă
poetul se scufundă
sub ceruri parcă
undă sub undă
Poetul se scufundă
care pe care
viața-i o rundă
gata de lansare
Poetul se...
Dacă vinul plânge,
dacă vinul râde,
tu taci
şi florile mint.
Pleacă cu vioara,
cu ochii închişi:
nu te mai ’napoia,
pleacă!
Afară ninge,
visul lasă urme:
nu visa!
Şi cerul din pahar –
şi el are stele...!
Dacă vinul...
Coboară din munți
cu traista plină de poeme
și
stele proaspete
ironici
cei din vale surâd
printre nori
și
pietre de moară.
Motto: Iată deci marea, copleșitoare, imensă absență! (Sylvia Plath)
Doamnelor și Domnilor
aceasta-i Marea Neagră
iată cum valurile împing soarele
la marginea orizontului cu tot cu pescăruși
ecoul crapă cerul de la un capăt la altul...
La ora 9 și 30 de minute deja părăsesc câmpul
de luptă rănit mortal inamicul verde și periculos
împodobește scena ultimei confruntări din spa
tele casei acum soarele mă caută disperat prin
tre frunzele cireșului eu îi fac semne amicale...
Poezie de Costel Zăgan despre iubire, disperare, poezie, râs, căutare, cuvânt, lacrimi, luptă, soare, salariuN-am
dreptate
Un procuror
un avocat
un judecător
Şi
bineînţeles
un poliţai
Pun
la cale
Justiţia nereperată
a
poporului român
Şi
cum
spuneam
Adevărul trece
minciunile
rămân
Înconjurat de cele șapte cetăți
ale devenirii întru poezie
dorința
melancolia
tristețea
necazul
nefericirea
nenorocul
și
dragostea
poetul
își trece
grădina cu flori
de la
lectură incognito
la...
Poezie de Costel Zăgan despre iubire, dispută, nefericire, melancolie, grădină, flori, tristețe, dorință, soare, poezieÎmi furi dragostea zi de zi
indiferență pagubă-n ciuperci
ba c-o fi ba c-o păți
te lauzi urâto dar nu mai treci
Scriu cu buldozerul
în cariera unor inimi de piatră
scriu cu tancul istoriei
pe câmpul minat al condiției umane
scriu cu ultimul albatros
slava nemărginită a lui Dumnezeu
scriu cu sufletul
în
trupul tău
Dragoste
Kilometrul dacă-i antic
nu mai este kilometru
când la poezie-s paznic
nu-s Pavel nu-s Petru
Nu mai este kilometrul
care-a fost totuși odată
pălăria mea cu fetru
părea steaua spânzurată
Cine-a fost totuși o dată
doar la poezie-i paznic...
De-o viață avem rouă-n sprâncene,
trăim între noapte și zi
și șerpii arși de soare-n piele
lângă fetele noastre se prefac în mărgele,
în nesfârșit urcă zâne de aburi,
a lumină miroase prea proaspăt.
O, lume, ai o tâmplă-nzăpezită
și...
Brâncușiană
E dalta lui Brâncuși o formă sacră
de viață și cu foame de neant
și nemurirea peste zbor consacră
coloana infinitului pedant
E dalta lui Brâncuși tăcerea sacră
când șlefuiește poarta-ntr-un sărut
cu lacrima de dor...
Precum o frunză mă desprind de zare
vitalitatea are cea mai scumpă hartă
lacrima curge nu știe să zboare
spre absolut doar îngerii o poartă
precum o frunză mă desprind de mine
aș vrea să nu mai simt când totul doare
mi-e dor de primăvară...
Mă trezesc cu noaptea-n cap
ochii împrăștie stele verzi
ies în fugă pe ușă
trăgând cerul în piept
Doamne de ce m-ai părăsit
cerul scârție aberant
nu știu încotro să-mi îndrept sufletul
încet-încet mă liniștesc
tăcerea și...
Poezie de Costel Zăgan despre iubire, tăcere, frumusețe, poezie, cer, suflet, noapte, lună, ochi, steleCe bine că am plecat.
Am aflat că în urma mea,
Apa a luat foc
De la colţii unui elefant :
Sta şi freca timpul în piatra seacă,
Scăpărând mugete
Până a încins pădurea
Care s-a revărsat ca benzina,
La vale.
Apa curgea şi focul...
Poezie de Marian Barbu despre iubire, omenie, apocalipsă, poezie, foc, pietre, cuvânt, apă, moarte, timp
