Sfârșitul l-am gândit prelung,
Când osteneam să schimb pământul,
Cînd timp aveam să sar s-ajung,
Din spații crude infinitul!
Dar m-am trezit că drumul meu,
Cu mii de drumuri se-ntretaie,
Cu tot eternul Dumnezeu,
Nu-i decât...
Să nu lași valuri de acumi,
Naiv dorindu-și alte lumi,
Oriunde-ai fi pe-al vieții drum,
Sperând trăiește-te acum,
La ce folos când ești moșneag,
Să speri vieții alt meleag?
Când morții vremi te-or soroci,
Pate cei vii n-or mai boci,...
Mă joc cu limba ca un melc,
Ce trece singur lin grădina,
Dar până-i caut rime-n telc,
Zorind îi primenesc lumina!
E, o curgere în toate,
Deșertare-n deșertare!
Cine stă să le socoate,
Deșertându-se din toate?
Cine știe, valuri mării,
Câte bat, stihia sării?
Cine știe, bietul soare,
Câte piete-n patimi are?
Cine, tainele iubirii,...
Câți din noi, nu suntem teferi?
Câți, nu batem, drumuri clare,
Dar, o sete de luceferi,
Din teribilism ne sare.
Și când viața, ni-e mai plină,
Plini, de omenești orgolii,
Plângem trista ei ruină,
Invocând, eterne dolii!
Nu știu de când, cobor la vale,
Desaga grea, de oseminte,
Dar, regretând, mai stau în cale,
Clipind, aducerii aminte!
A voastră-n veci, e răsplătirea firii,
Femei duioase, stoice, sordide,
Câci voi sunteți, miracolul iubirii,
Generator de lumi, și sorți candide!
Unde stați, raze de lună?
În ce tainiți, v-ați ascuns?
Haideți iureș de furtună,
Negurei, de nepătruns.
Unde stați, raze de soare?
În ce nori, vă oglindiți?
Năvăliți, aprinse-n zare,
Zări de lumi, să limpeziți.
Unde stați,...
Eu plâng, argintul unui râu,
Când piere-n ape tulburi,
Cum plâng, semințele de grâu,
Aprinse-n mii de cuiburi!
Eu plâng, amaruri din bătrâni,
Când pier, fără de urmă,
Căci ce-i mai jalnic la români,
E pierderea de nume. !
Port in mine, sita lumii, mereu nouă,
Care cerne, neguri, din sclipiri de rouă,
Port nădejdea vremii, către alte stele,
Strecurată-n spuza, cântecelor mele!
Port în mine, sita dragostei curate,
Care cerne vrajba, vechilor păcate,...
Zile, încâlcite-n treburi,
Treburi, încâlcite-n schele,
Roind raze, printre aburi,
Saltă veacul, pân' la stele.
Eu, în umbra mea străveche,
Caut veacului pereche,
Unii, zic, că dau în streche,
Alții, că-s într-o ureche.
Eu,...
Prind a înțelege, simfonia ploii,
Care spală ziduri, și striază geamuri.
Simt, cum mână setea, la carul nevoii,
Nori, bătuți de vânturi, care mișcă ramuri.
Prind a înțelege, cum lumina zilei,
Mână-n ura vremii, spaima și durerea,...
Poezie de Constantin Obadă despre plăcere, crimă, infractori, voință, frică, bunul simț, simț, ură, lege, schimbareRedă-mă soartă, iar iubirii,
Să sorb, suflarea tinereții,
Redă-mi în patimi, taina firii,
Redă-mă mie, iar vieții.
Redă-mă noapte, iar lumină,
Să leg privirii, cutezanță,
Redă-mi suplețea genuină,
Redă-mă mie iar, speranță....
Poezie de Constantin Obadă despre speranță, destin, suferință, sfinți, noapte, iubire, bine, viață, lume, luminăDe pe culmea unor vise,
Strălucim lumii, abise.
De când zborul lui Apollo,
O zărim, când ici, când colo.
De pe surele oceane,
Noi ecouri, zarea sună,
Când, din valuri, pe ecrane,
Clarul lunii, se adună.
De pe piscul...
Eu..., nu-s decât un suflet,
Rătăcitor, prin stele,
O strajă, ce nu preget,
Din cale, vremii mele.
Eu..., nu-s decât un suflet,
O stingere-n văpaie,
Ce nu s-ar vrea, nici urlet,
Nici strigăt de bătaie.
Eu..., nu-s decât un...
Mii de streșini, curcubee,
Umbresc, chipuri visătoare,
Prelungind, peste bordeie,
Strălucita lor candoare.
Cei ce n-au voit să steie,
Umbre, prispei visătoare,
Prelungind, vechi curcubee,
Zac, în neagra lor uitare!
Vine, calmă, noaptea clară,
Strălucind lumii, abise,
Pe când luna, mai sprințară,
Trage, cumpăna de vise.
Stele sfinte, par fecioare,
Îndrăgite de luceferi,
Pe când pacea-n fiecare,
Mai tresare, când trec neferi!
Noaptea,...
De ce nu stați, duioase clipe,
Să dați speranțelor, un leac,
Cu simple zbateri din aripe,
Nu ogoiți, un ev sărac.
Dragă mi-e țara, din pravili bătrâne,
Zidită-n glorii, de armii române.
Dragi, îmi sunt, Craii gândirii semețe,
Ctitori de datini, de legi voronețe.
Dragă mi-e țara, doinirii române,
Cu freamăt de frunze, și fluiere-n stâne.
Dragi,...
Poezie de Constantin Obadă despre țară, povești, omenie, oameni, români, primăvară, lege, inimă, bine, răuCând tineri, noi titani, purtăm în zărvi tarhaturi,
Să smulgem din țâțâni, milenii strânse-n haturi,
Noi toți cu arme vechi, zorind în bătălie,
Am îngropat tristeți, ce sfâșiau o glie.
Când tineri, noi titani, broșam la stăviare,
Să...
