Prea târziu am ajuns la Paris, prea bătrân,
n-am avut nici noroc, nici chemări, nici curaj,
unde sunt, mă trezesc doritor să rămân
şi, cu grele picioare, m-ating de pavaj.
Nu-i de mine nimic din infernul modern,
eu în peşteri, acum, aş...
Poezie de Adrian Păunescu despre absurd, memorie, curaj, nebunie, oraș, pietre, amintire, acasă, noroc, nimicDe la mine pân' la tine
Numai fluturi şi albine,
De la tine pân' la mine,
Numai rău şi nici un bine.
De la mine pân' la ea,
Numai lanţ şi numai za,
Unde-i ea şi unde-s eu,
Numai piese de muzeu.
De la noi până la lume,
Numai...
Când v-am rugat să-i ocrotim,
Când v-am rugat a nu-i uita,
N-aţi auzit şi mi-aţi răspuns
Că-i o problemă foarte grea.
Şi-am fost ridicol stăruind
Şi-am încercat să vă mai spun
Şi noi m-aţi învinovăţit
Şi m-aţi considerat nebun....
Poezie de Adrian Păunescu despre acasă, ipocrizie, ridicol, casă, probleme, minciună, mândrie, nebunie, moarte, legeAflă şi-nvaţă
Acest refren:
Până la moarte,
N-ai nici un tren.
Clipă absurdă
Şi, noi, năuci,
Nici nu ştiu unde
Vrei să te duci.
Încă nu-i gata,
În hale reci,
Trenul cu care
Crezi c-ai să pleci.
Deocamdată,
Încă de...
Poezie de Adrian Păunescu despre despărțire, trenuri, cer, clipă, moarte, iubire, bunul simț, simț, zi de naștere, lumepretenţii absurde de atâtea ori am avut
radar perfect credeam că mi-e sufletul
pentru paşii tăi pentru respiraţia ta
pentru plânsul tău
în pielea celuilalt cu râvnă cu iubire
am putea în sfârşit mântuitor ajunge
dacă n-am descoperi...
A fost al tău vreodată vântul
Sau Universul nesfârșit?
Ori soarele din cer luându-l
L-ai dus în mâini la asfințit?
Ai ascultat în floare merii
Cum înălțau iubiri cânt?
Te-ai contopit cu ploaia verii
În brate fulgerul purtând?
Ai...
În iad păcătoșii
Sunt valorificați la maximum.
Femeilor li se scot din cap
Cu o pensetă
Clamele, agrafele, inelele, brățările,
Pânzeturile, lenjeria de pat.
După aceea sunt aruncate
În clocotul unor cazane,
Să fie atente la smoală,...
Car nămol cu o căldare
La femeile care fac nudism.
În tinerețe aveam o părere mai bună
Despre femei;
Dar trebuie să facă cineva
Și treaba aceasta.
Ele nu se mai feresc de mine
Ma numesc "cel care aduce nămol"
Și-și vad înainte de...
Poezie de Marin Sorescu despre femeie, calitate, căsătorie, tinerețe, dumnezeu, bătrânețe, ideal, fericire, iubire, viațăÎmpreună suntem foarte dialectici
(Tu știi ca a fost cea mai frumoasa
Zi din viata mea?
Ce bine-ar fi să fie asa. "Ba da".
Te rog fraza asta să n-o tai)
De fapt, poezia de dragoste ar trebui să fie semnata
Chiar de muze.
Poeții să se...
Poezie de Marin Sorescu despre muză, aer, poezie, ființă, iubire, dumnezeu, pământ, frumusețe, bine, zi de naștereNu pot să scriu decât despre tine,
Cu mâna ta. Este un fel de-a te păstra
Înaintea ochilor, pe imensul cadru de zăpadă,
Ca un perete pe care schiază
Gândurile noastre de iarnă.
Din fuga trenului ai zărit
Prin nămeți un vânător.
A...
Poezie de Marin Sorescu despre concentrare, trenuri, intimitate, vânători, început, stat, cărți, cugetare, suflet, floriAdiacentele la ce-am de spus
Erau acolo si acuma nu-s,
Ia-le de unde nu-s, adiacente,
Căci nici în gusile fosforescente
Nu mai gasesti nimic de luat, de pus.
Visul mi-e plin de oarba cutezanta
Cu care musca greul din distanta,...
Somnul e regenerare,
Dacă-l depășești -
E putrezire.
Da-mi înapoi crinul,
Pe care-l țineam în mână
Și care, în bezna cea mai adâncă,
Se deschidea,
Omorându-mi cu parfumul lui tare
Moartea, cea temătoare de...
Eminescu n-a existat.
A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.
Si, mai ales,...
Poezie de Marin Sorescu despre cărți, iubire, soț, nume, lacrimi, istorie, simplitate, sărut, oameni, singurătateMă uit la fiecare carte nouă
Ca Avram la Isac,
Pe când se pregătea
Să-l înjunghie.
Te voi sacrifica și eu
Pe aceste câteva vreascuri
Ale cunoașterii,
Și din litere va curge sânge.
Și mă voi învălui în fumul lui
Să nu ma mai...
Cu toate ca se afla în rai,
Adam se plimba pe alei preocupat și trist
Pentru ca nu știa ce-i lipsește.
Atunci Dumnezeu a confecționat-o pe Eva
Dintr-o coasta a lui Adam.
Și primului om atât de mult i-a plăcut aceasta minune
Încât chiar...
Poezie de Marin Sorescu despre creație, rai, dumnezeu, minune, tristețe, frumusețe, clipă, față, lumină, viațăDoctore, simt ceva mortal
Aici, în regiunea ființei mele
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele
Iar noaptea luna și stelele.
Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc în...
Poezie de Marin Sorescu despre consecințe, boală, urâțenie, cărți, naștere, stele, oameni, soare, frumusețe, zipe pământ
Și m-am născut și eu
Să văd ce mai faceți
Sănătoși? Voinici?
Cum o mai duceți cu fericirea?
Mulțumesc, nu-mi răspundeți.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări
Dar îmi place aici.
E...
Poezie de Marin Sorescu despre întrebare, sănătate, iubire, timp, fericire, naștere, uitare, frumusețe, suflet, luminăCei mai dezinvolți – actorii!
Cu mânecile suflecate
Cum știu ei să ne trăiască!
N-am văzut niciodată un sărut mai perfect
Ca al actorilor în actul trei,
Când încep sentimentele să se clarifice
Moartea lor pe scenă e atât de naturală,...
Doamne, creația a dat înapoi
Ca un cucui al universului.
Doamne, creația ta s-a retras în sine
Cu tine cu tot și orbecăim în neștire.
Doamne, da un pumn în beznă,
Să crească, Doamne, la loc cucuiul.
Unicornul, când îi creștea cornul,...
Un fir de păianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite și
Scara la cer - zic,
Mi se aruncă de sus.
Deși am slăbit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma...
